Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Cariera lui Joe Biden – De la prea tânăr la bătrân senil

Publicat

in

Retragerea lui Joe Biden face valuri pe mapamond însă cariera sa este legendară. Cariera de o jumătate de secol a unui politician cu defecte, dar tenace, Joseph Robinette Biden Jr., care a câştigat Casa Albă în urma unor alegeri foarte strânse şi a pierdut-o patru ani mai târziu într-o dezbatere, este pe punctul de a se încheia.

Biden, în vârstă de 81 de ani, mai are şase luni de preşedinţie, în timp ce partidul pe care l-a condus cândva l-a abandonat în decurs de câteva săptămâni în favoarea unui candidat încă nenumit care să ducă lupta împotriva lui Donald Trump, notează nbcnews.com.

Prăbuşirea lui Biden a început cu dezbaterea din 27 iunie împotriva lui Trump, când a avut o prestaţie dezastruoasă din care nu şi-a mai putut reveni. Un preşedinte în vârstă, cu gura întredeschisă, s-a chinuit să termine o propoziţie sau să termine un gând. Unul câte unul, liderii democraţi care priveau alarmaţi au rupt tăcerea politicoasă şi i-au cerut deschis să se retragă.

Oricât de uimitoare ar fi căderea sa, Biden ar putea fi mai bine pregătit decât majoritatea pentru a face faţă repudierii. Puţini preşedinţi din istorie au îndurat atâtea tragedii şi dezamăgiri ca el.

Viaţa lui Biden a oscilat între triumful neaşteptat şi pierderea inimaginabilă. A câştigat alegeri şi le-a pierdut. Şi-a construit o familie, a pierdut o parte din ea, a reconstruit-o şi a pierdut încă o dată o parte din ea.

Întărit prin experienţă, Biden pare să înţeleagă că parteneriatele politice sunt de natură tranzacţională: Vin cu o dată de expirare.

Dacă vrei un prieten la Washington, “ia-ţi un câine”, spunea Biden la o convenţie NAACP din 16 iulie, invocând celebrul dicton al fostului preşedinte democrat Harry Truman.

DIN DELAWARE LA WASHINGTON

Cu mult înainte de a fi considerat prea bătrân pentru a câştiga, Biden a fost considerat prea tânăr pentru a fi unul dintre aleşi.

El a obţinut un loc în Senatul SUA în 1972, învingându-l pe Caleb Boggs, un republican în funcţie de mult timp. În vârstă de doar 29 de ani atunci, Biden nu îndeplinea cerinţele Senatului privind vârsta minimă de 30 de ani la acea vreme. A împlinit 30 de ani la câteva săptămâni după victoria sa.

Era tânăr, chipeş şi viitorul său politic părea fără limite. Apoi lumea lui s-a prăbuşit.

Înainte de a depune jurământul, soţia sa, Neilia, şi fiica lor de 13 luni, Naomi, au murit într-un accident rutier. Un tractor cu remorcă a lovit break-ul Chevy al familiei în timp ce se aflau la cumpărături pentru un brad de Crăciun. Cei doi fii minori ai lui Biden, Beau şi Hunter, au fost răniţi în accident.

Biden a fost atât de zguduit de accident încât aproape a renunţat la credinţa sa catolică. S-a gândit să renunţe la locul de senator pe care tocmai îl câştigase.

“Fundaţiile vieţii mele au fost smulse de sub mine”, a scris Biden în memoriile sale, “Promises to Keep”. “Niciun cuvânt, nicio rugăciune, nicio predică nu-mi dădeau pace. Simţeam că Dumnezeu îmi jucase o festă oribilă şi eram furios. Nu am găsit nicio alinare în Biserică”.

Unul dintre mai marii Senatului, democratul Mike Mansfield din Montana, l-a sunat constant, implorându-l să ocupe locul în timp ce Biden stătea în camera de spital cu fiii săi. El a cedat şi a fost de acord să fie senator, călătorind cu trenul Amtrak de la Washington până acasă în fiecare zi când Senatul era în sesiune, astfel încât băieţii să nu rămână fără un părinte.

Şi-a reconstruit viaţa cu ajutorul unei familii devotate. După moartea Neiliei, sora sa Valerie şi fratele său Jimmy au intervenit pentru a-i creşte pe fiii săi.

În 1977, Biden s-a recăsătorit. Jill Biden a devenit un partener iubitor, o mamă vitregă şi o profesoară de colegiu comunitar. De asemenea, a dat dovadă de abilităţi politice. Când Biden s-a gândit la o candidatură prezidenţială în 2004, o Jill în bikini a intrat într-o cameră din casa lor, în timp ce el se întâlnea cu consilierii. Pe stomacul ei a scris cuvântul “Nu”.

Şi nu a fost.

Biden a petrecut 36 de ani în Senat, dobândind un profil naţional atunci când a prezidat Comitetul Judiciar şi a prezidat două dintre cele mai polarizante alegeri pentru Curtea Supremă din istoria SUA.

În 1987, preşedintele de atunci Ronald Reagan l-a nominalizat pe Robert Bork, judecător la o curte de apel, pentru a ocupa un loc vacant la Curtea Supremă. Abordarea conservatoare a legii de către Bork a făcut din el o anatemă pentru democraţii liberali.

Biden a condus audieri publice în care s-a axat pe criticile lui Bork la adresa hotărârilor anterioare ale Curţii Supreme care stabileau un drept constituţional la viaţă privată, o noţiune care a stat la baza deciziei Roe v. Wade, care consacra dreptul la avort.

Absolventul Facultăţii de Drept din Syracuse s-a pregătit din greu pentru a se putea confrunta cu Bork, o minte juridică formidabilă care a predat cândva la Facultatea de Drept a Universităţii Yale. El a organizat audieri simulate în care respectatul profesor de drept constituţional Laurence Tribe l-a interpretat pe Bork.

Când au început audierile, Biden a ţinut să îi acorde lui Bork suficient timp pentru a-şi explica opiniile juridice absconse. Strategia s-a dovedit a fi distrugătoarea lui Bork: Cu cât Bork vorbea mai mult, cu atât publicul îl plăcea mai puţin. Senatul a votat împotriva confirmării în acea toamnă.

Patru ani mai târziu, preşedintele de atunci George H.W. Bush l-a nominalizat pe Clarence Thomas la Înalta Curte. Din nou, Biden a condus audierea de confirmare de pe scaunul său din comisie.

De data aceasta, Biden s-a lovit de stânga şi, în special, de alegătorii de sex feminin. O profesoară de drept pe nume Anita Hill a susţinut că Thomas a hărţuit-o sexual atunci când lucra pentru el la două agenţii federale. Dezvăluirea a fascinat naţiunea, făcând ca audierile lui Thomas să fie de neocolit la televizor.

Biden şi comisia sa nu au permis altor femei să depună mărturie în persoană, ceea ce ar fi putut susţine afirmaţia lui Hill privind maltratarea sa. Deşi Biden a votat împotriva nominalizării, el l-a descris pe Thomas ca fiind o persoană cu “un caracter înalt”.

Thomas a obţinut confirmarea şi a continuat să reprezinte aripa conservatoare a Înaltei Curţi pentru următoarele trei decenii. El a făcut parte din majoritatea de 6-3 care a decis, la 1 iulie, că Donald Trump se bucură de un anumit nivel de imunitate pentru faptele sale în calitate de preşedinte, împiedicând eforturile consilierului special Jack Smith de a-l urmări penal pe Trump sub acuzaţia de interferenţă cu alegerile din 2020.

În timpul mandatului său în Senat, Biden a organizat două candidaturi eşuate la preşedinţie. Prima, în 1988, s-a încheiat într-o situaţie stânjenitoare. Biden a renunţat la cursă pe fondul dezvăluirii faptului că, în discursurile sale de campanie, a preluat pasaje rostite iniţial de un lider sindical britanic, fără a i se atribui vreun merit.

Biden a încercat din nou în 2008 şi a renunţat la cursă la scurt timp după ce s-a clasat pe locul al cincilea în cadrul alegerilor din Iowa. Politicianul de carieră din Delaware nu a putut concura cu tânărul senator elocvent din Illinois, Barack Obama.

Cu toate acestea, Biden a obţinut premiul de consolare suprem, când Obama l-a ales să fie partenerul său de cursă.

La început, Biden nu îl cunoştea bine pe Obama, dar în scurt timp a devenit un prieten şi un confident. În calitate de vicepreşedinte, a încercat să fie ultima persoană din cameră atunci când Obama se confrunta cu cele mai importante decizii.

Personalitatea sa de şcoală veche nu s-a potrivit întotdeauna bine cu operaţiunea disciplinată şi bine închegată a lui Obama. Consilierii s-au supărat când Biden l-a luat prin surprindere pe Obama, declarându-se în favoarea căsătoriilor între homosexuali în 2012.

În cartea sa de memorii, “Beautiful Things” (Lucruri frumoase), Hunter Biden a scris că “nu a stat prea mult pe lângă Casa Albă [a lui Obama]; nu am vrut să fiu în situaţia de a merge duminică la un grătar cu preşedintele şi personalul Casei Albe după ce am citit că cineva l-a aruncat pe tatăl meu sub autobuz”.

Ultimii ani ai vicepreşedinţiei lui Biden au fost unii trişti. Fiul său Beau a murit în 2015 la vârsta de 46 de ani, întrerupând o carieră politică promiţătoare. Fost procuror general, Beau Biden era văzut ca un potenţial aspirant la preşedinţie. Odată cu moartea sa, Biden şi-a pierdut primul născut şi posibilul moştenitor, pe care l-a descris ca fiind “sufletul” său.

Îndurerat de această pierdere, Biden a optat să nu candideze la preşedinţie în 2016. Este îndoielnic că ar fi câştigat oricum. Liderii partidului, de la Obama în jos, s-au aliniat cu Hillary Clinton.

Ea a câştigat nominalizarea, apoi a pierdut în faţa lui Trump.

Aflat în afara puterii, Biden a decis să mai organizeze o campanie în 2020. Un catalizator, a spus el, a fost o confruntare aprigă între extremiştii de dreapta şi contramanifestanţii din Charlottesville, Virginia. În 2017, naţionaliştii albi au organizat un miting pentru a protesta faţă de îndepărtarea unei statui a lui Robert E. Lee, generalul confederat care a condus Sudul în Războiul Civil. Heather Heyer, în vârstă de 32 de ani, a murit atunci când un neonazist declarat a intrat cu maşina în ea şi în alte persoane care au venit să protesteze faţă de marş.

Într-o conferinţă de presă ulterioară, Trump a spus că, între cei care au mărşăluit şi contramanifestanţi, au existat “oameni foarte buni de ambele părţi”.

Revoltat de această afirmaţie, Biden s-a aruncat în cursa pentru 2020, afirmând că în joc este “sufletul naţiunii”. La început a avut probleme, pierzând categoric în alegerile primare democrate din Iowa şi New Hampshire.

Şi-a revenit în Carolina de Sud datorită votanţilor afro-americani şi susţinerii uneia dintre cele mai influente figuri ale statului, reprezentantul democrat James Clyburn.

“În cazul în care nu aţi observat, Jim a întors rezultatul în favoarea mea în 2020”, a declarat Biden la 16 iulie, în timp ce vorbea la o convenţie NAACP.

Văzându-l pe Biden drept cel mai bun pariu pentru a-l înlătura pe Trump, candidaţii democraţi, liderii de partid şi alegătorii de rând s-au unit rapid în spatele fostului vicepreşedinte.

Un electorat obosit de blocajele Covid-19 – precum şi de Trump – i-a oferit lui Biden victoria care i-a scăpat o mare parte din ultima jumătate de secol.

Biden a obţinut câteva succese surprinzătoare în mandatul său unic. Cu cea mai slabă majoritate din Congres, el a adoptat acte legislative substanţiale menite să modernizeze drumurile, podurile şi porturile îmbătrânite ale naţiunii; să extindă sursele de energie curată şi regenerabilă; şi să stimuleze o economie care era în cădere liberă din cauza pandemiei Covid-19.

“Preşedinţii au promis cheltuieli mari pentru infrastructură de când mă ştiu şi nimeni nu a reuşit”, a declarat Robert Reich, fost secretar al muncii în administraţia lui Bill Clinton.

Din respect pentru vârsta sa, Biden a sugerat că va avea un singur mandat şi apoi se va retrage. În timpul cursei din 2020, el s-a autointitulat o “punte” către o generaţie mai tânără de lideri.

S-au întâmplat câteva lucruri care au deraiat aceste planuri. Partidul lui Biden a depăşit aşteptările în timpul alegerilor intermediare din 2022, păstrând Senatul şi pierzând la limită Camera Reprezentanţilor.

Absenţa prezisului “val roşu” a părut să valideze leadership-ul lui Biden. Niciun rival important nu a venit să îl conteste pentru nominalizare.

În plus, Biden părea topit după această funcţie. El credea că a reuşit mai multe într-un singur mandat decât Obama şi Bill Clinton au reuşit în două.

Într-adevăr, într-un interviu cu Lester Holt, prezentatorul NBC News, Biden a proclamat că preşedinţia sa a fost “cea mai de succes” din “istoria modernă, poate de la Franklin Roosevelt încoace”.

Poate cel mai mare stimulent pentru a candida din nou a fost adversarul său. După ce l-a învins o dată pe Trump, Biden se considera cel mai bine poziţionat pentru a-l învinge din nou şi pentru a înăbuşi o mişcare politică MAGA pe care o consideră o ameninţare mortală la adresa ordinii democratice a naţiunii.

Biden şi-a anunţat oficial campania de realegere în aprilie 2023, promiţând să “termine această treabă”.

DE LA WASHINGTON ÎNAPOI ÎN DELAWARE

Biden a fost însoţit de suferinţă în fiecare etapă a ascensiunii sale politice. Chiar şi după ce a ajuns la Casa Albă, nu a putut scăpa de ea.

Fiul său, Hunter, s-a confruntat cu dependenţa de droguri şi cu probleme juridice care au dus la condamnarea sa, în iunie, pentru trei infracţiuni legate de arme. Hunter Biden se va confrunta cu un alt proces penal în septembrie, în urma acuzaţiilor de neplată a impozitelor. El a pledat nevinovat.

Biden l-a numit pe Hunter “inima sa”. L-a ţinut aproape pe tot parcursul mandatului, invitându-l la dineuri oficiale de stat, chiar dacă unii consilieri l-au catalogat pe Hunter drept o slăbiciune politică.

“Este unul dintre cei mai decenţi oameni din politică”, a spus despre Biden William Daley, un fost şef de cabinet al lui Obama la Casa Albă.

Un oficial de rang înalt de la Casa Albă îşi aminteşte că a intrat în Biroul Oval într-o zi toridă de vară pentru a-l informa pe preşedinte, dar a văzut că Biden lipsea şi că jacheta sa era atârnată pe scaunul său din spatele biroului. Câteva minute mai târziu, un Biden transpirat a păşit înapoi înăuntru şi şi-a cerut scuze pentru întârziere. Se dusese la peluza de sud pentru a mulţumi grădinarilor care lucrau în acea zi.

“Avea mânecile suflecate şi cravata desfăcută”, îşi aminteşte oficialul. “A venit arătând ca naiba şi transpirând ca un porc, dar a vrut să meargă acolo şi să le mulţumească acelor oameni. Acesta este Joe Biden pe care îl cunosc”.

Când mandatul său se va încheia la 20 ianuarie, Biden se va retrage acasă, în Delaware, cedând poziţia sa de lider unei generaţii mai tinere.

Dacă i s-ar fi dat o şansă, el credea că l-ar fi putut învinge pe Trump a doua oară.

Acum nu va şti niciodată.

Loading

NATIONAL

Donald Trump și Elon Musk au făcut show la un miting desfășurat în locul tentativei de asasinat, Pennsylvania

Publicat

in

Candidatul republican la preşedinţie Donald Trump a revenit, sâmbătă, la Butler, în Pennsylvania, unde a fost victima unei tentative de asasinat, adunând o mulţime numeroasă în acest stat cu o lună înainte de alegerile din 5 noiembrie, relatează Reuters, citat de news.ro.

„Aşa cum spuneam”, a afirmat Trump când a apărut pe scenă, pretinzând că reia discursul care a fost întrerupt când a fost atins la ureche de un glonţ pe 13 iulie.

„Acum 12 săptămâni, chiar aici, un asasin a încercat să mă reducă la tăcere pe mine şi mişcarea noastră. Acest monstru vicios (…) a fost aproape de a reuşi, dar mâna Providenţei l-a împiedicat să facă acest lucru”, a declarat fostul preşedinte în faţa unei mulţimi entuziaste. „Nu voi renunţa niciodată, nu voi ceda niciodată”, a asigurat el mulţimea.

În mijlocul discursului, Trump a chemat pe scenă un aliat puternic, Elon Musk, CEO al Tesla şi proprietar al platformei de social media X. A fost prima sa prezenţă la un eveniment de campanie al lui Trump de când l-a susţinut pe fostul preşedinte după 13 iulie.

Musk a sărit literalmente pe scenă cu braţele ridicate.

„Adevăratul test al caracterului cuiva este modul în care se comportă sub presiune”, a spus Musk, numind alegerile o «situaţie în care Trump trebuie să câştige» şi îndemnând mulţimea să se înscrie la vot.

„Fiţi o pacoste pentru toţi cei pe care îi cunoaşteţi”, a spus Musk.

La ora locală 18:11., ora exactă la care au izbucnit focurile de armă pe 13 iulie, Trump a cerut un moment de reculegere. Un clopot a sunat apoi de patru ori, o dată pentru fiecare dintre cele patru victime, inclusiv pentru Trump.

În discursul său, Trump a făcut o aluzie sumbră, fără dovezi, la faptul că se confruntă cu „un inamic din interior” mai periculos decât un adversar străin. Despre atacator, el a spus că „un asasin cu sânge rece a încercat să mă reducă la tăcere”, dar „nu a oprit mişcarea noastră”.

Mulţimea părea să fie de ordinul zecilor de mii, mulţi dintre ei purtând însemnele lui Trump. Unii au scandat sloganul „luptă, luptă, luptă” pe care Trump l-a folosit pentru a-şi aduna adepţii la câteva momente după ce a fost împuşcat.

„Suntem aici pentru a spune că nu putem fi intimidaţi, nu putem fi opriţi”, a spus mulţimii senatorul republican de Ohio JD Vance, alesul lui Trump pentru funcţia de vicepreşedinte.

Vance a respins argumentul vicepreşedintelui Kamala Harris şi al altor democraţi conform căruia Trump reprezintă o ameninţare la adresa democraţiei.

„Donald Trump a încasat un glonţ pentru democraţie. Ce naiba aţi făcut voi?” a spus Vance.

Oamenii au aplaudat atunci când avionul lui Trump a survolat mitingul înainte de aterizare, în timp ce difuzoarele au difuzat tema muzicală a filmului „Top Gun”.

Rulotele au fost aliniate în jurul locului ca măsură de protecţie pentru a bloca priveliştea din jur, inclusiv clădirea în care trăgătorul a deschis focul.

În plus faţă de atmosfera de carnaval, trei paraşutişti cu steaguri americane fluturând în spatele lor au coborât şi au aterizat lângă clădire.

13 iulie a fost prima din cele două tentative de atentat la viaţa lui Trump. Pe 15 septembrie, un bărbat înarmat s-a ascuns nedetectat timp de aproape 12 ore pe terenul de golf al lui Trump din West Palm Beach, Florida, cu planuri de a-l ucide, au declarat procurorii, dar a fost împiedicat de un agent al Serviciului Secret al SUA care patrula pe teren înaintea lui Trump.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Cel puțin cinci persoane au fost ucise și alte 20 au fost rănite într-un atac aerian israelian asupra unei moschei din Gaza

Publicat

in

Cel puțin cinci morți într-un atac aerian israelian asupra unei moschei din Gaza, informează Reuters, citat de Mediafax.

Cel puțin cinci persoane au fost ucise și alte 20 au fost rănite într-un atac aerian israelian asupra unei moschei din Gaza, duminică dimineață, au declarat medicii, citați de Reuters.

Atacul asupra moscheii, aflate în apropierea spitalului Al-Aqsa din Deir al-Balah, în centrul Fâșiei Gaza, a avut loc în timp ce războiul Israelului în enclava palestiniană se apropie de prima sa aniversare.

Martorii oculari au declarat că numărul victimelor ar putea crește, moscheea fiind folosită pentru a găzdui persoane strămutate.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Cât mai rezistă războiului economia Israelului? Cât a costat până acum conflictul și care a fost mutarea Băncii centrale israeliene după atacul Hamas

Publicat

in

Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii acasă, alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă, piața de construcții e blocată, pentru că industria folosește palestinieni din Cisiordania. Este ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în Israel, o țară pe care mulți o invidiau. Până acum, costul războiului declanșat de atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a fost estimat de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

La aproape un an de la de la începutul războiului Israel-Hamas, economia israeliană trece prin momente delicate, iar escaladarea conflictului sau internaționalizarea lui va pune o și mare presiune pe bugetul țării.

Premierul Benjamin Netanyahu a încercat să atenueze îngrijorările spunând că prejudiciul economic este doar temporar. Dar cel mai sângeros și mai distructiv război dintre Israel și Hamas a lovit mediul de afaceri și a compromis încrederea într-o economie considerată cândva un puternic motor antreprenorial.

„Israelul era o țară pe care mulți o invidiau. Apoi a venit 7 octombrie”

Prezent la București, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului, Amir Yaron, spune că îi e destul de greu să îi explice cuiva ce se întâmplă cu economia Israelului.

Amir Yaron, Guvernatorul Băncii Israelului. Credit: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
Amir Yaron, Guvernatorul Băncii Israelului. Credit: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

„Israelul a fost una dintre țările care s-au contractat cel mai puțin în pandemia de COVID- minus 1.5%. Am crescut enorm după aceea, 9,5%, apoi  6,4%, și cu aproximativ 3,5 – 3,7%  în 2023.

Am reușit să ne ducem datoria în PIB de-a lungul  ultimelor ani de la aproximativ 100% la 60% din PIB. Pandemia ne-a prins cu o datorie de 72% în PIB, iar de atunci am coborât la aproximativ 60% la sfârșitul anului 2022.

Inflația urma să intre în ținta băncii centrale. Pe scurt, Israelul în acel moment era o țară pe care mulți o invidiau. Aveam parte de o aterizare super-blândă. Apoi a venit 7 octombrie. Ceva oribil, ceva atroce”, spune Yaron.

Orice economie de război, mai ales cea a unei țări mici cum e Israel, are o mare dilemă: dacă alocă banii pentru armată, apărare și securitate nu îi rămân destui pentru sănătate, educație sau infrastructură, afirmă Amir Yaron.

„Nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară”

El a relatat, la București, care a fost reacția Băncii Centrale a Israelului la atacul Hamas din 7 octombrie 2023:

„7 octombrie era o zi de sâmbătă, iar duminica este zi lucrătoare în Israel. Trebuia să decid dacă las băncile și bursa deschise. Este o decizie extrem de importantă, iar în final am decis să deschidem. 8 octombrie a fost  o zi de duminică, iar luni, 9 octombrie, s-a deschis piața valutară. Cursul șekelului sărise enorm. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria economică este aceea că nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară.

Așa că în dimineața zilei de luni, 9 octombrie, înainte de ședința de tranzacționare, am anunțat că vom vinde până la 30 de miliarde de dolari din rezerve. Banca centrală a Israelului are rezerve de peste 200 de miliarde de dolari – peste 40% din PIB. Nu am apărat un anumit curs de schimb, ci doar am transmis un semnal cum că suntem acolo. Și asta a fost suficient pentru ca piețele să funcționeze”.

„În 13 octombrie, i-am chemat pe toți directorii băncilor din Israel în biroul meu și i-am întrebat cum își ajută clienții”

În 13 octombrie, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului i-a chemat în biroul său pe toți directorii băncilor din țară și i-a întrebat cum își ajută clienții.

„Sunt oameni care și-au părăsit casele în lenjerie intimă, sau care s-au înrolat în armată ca să-și ajute țara și care au rate de plătit; pe ei cum îi ajutați? Ce faceți cu ipotecile lor?

Și am făcut un program prin care toate băncile să amâne plata ratelor la toate creditele – persoane fizice și companii. Unele dintre bănci chiar au șters cu totul anumite împrumuturi. Băncile din Israel făcuseră o mulțime de profituri de-a lungul anilor, sunt foarte bine capitalizate și își pot permite să facă asta. Și asta a fost”, a relatat șeful Băncii Israelului.

Cât a costat până acum războiul

Costul războiului a fost estimat până acum de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

Deficitul bugetar va sări de la 4,2% în 2023 la peste 8% în acest an, ceea ce afectează credibilitatea finanțelor israeliene.

„Din păcate, am fost retrogradați de S&P Fitch și, de asemenea, vinerea trecută a fost retrogradat două trepte de către Moody’s.”, explică Amir Yaron.

Israelul a avut destul de des incidente de securitate și tinde să-și revină foarte repede de la astfel de evenimente. Dar în ultimul trimestru din 2023 economia s-a contractat mai mult ca oricând- cu aproape 21%.

După acel minus de 21%, economia Israelului a avut un plus 17%. Dar în al doilea trimestru din acest an economia Israelului nu a mai crescut la fel de mult și asta din cauza contracției ofertei din economie.

„Ceea ce s-a întâmplat după 7 octombrie greu poate fi înțeles dacă nu ești în Israel”

Șeful Băncii Centrale a Israelului spune că este greu de înțeles din afara țării ce s-a întâmplat în Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023.

Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii în șomaj temporar. Alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă. În plus, industria construcțiilor, sau cel puțin o treime din ea, folosește palestinieni din Cisiordania. Iar acum această piață e blocată, cu toate consecințele care decurg de aici.

Evident, investițiile străine s-au prăbușit și ele.

„Israel are rate ridicate de fertilitate, prin urmare o cerere mare de locuințe. Dacă această piață e blocată, e ușor de anticipat că prețurile caselor vor crește. Și oamenii, știind asta, se gândesc „mai bine să-mi iau o casă chiar acum, dacă vor crește prețurile”. Așa că prețurile caselor sunt mari în Israel , o țară în care construcțiile reprezintă aproape 8% din construcția PIB-ului.

Incertitudinea economică este foarte mare, așa cum și incertitudinea geopolitică este foarte mare în prezent. Și face viața unei bănci centrale foarte, foarte provocatoare”, explică Yaron.

Un experiment economic

Cursul de schimb se mișcă destul de mult după declarațiile geopolitice. De multe ori când vorbești cu economii foarte mari, acestea nu se gândesc prea mult la cursul de schimb.

Dar pentru economiile mici, deschise, și pentru băncile centrale ale economiilor mici deschise, cursul de schimb este o variabilă economică foarte importantă. Afectează inflația, afectează exporturile, afectează competitivitatea.

  • În graficul de mai jos avem rata reală a dolarului în shekel, iar în portocaliu este reprezentat ceea ce ar fi valoarea dolarului în shekel dacă ați folosi NASDAQ ca proxy.

„Deci, de ce aș folosi NASDAQ? Pentru că Israelul are un sector uriaș de înaltă tehnologie. Când NASDAQ sau S&P se descurcă bine, sectorul high-tech se descurcă extrem de bine. Și în plus, când piețele financiare se descurcă bine în străinătate, casele noastre de investiții instituționale, care investesc mulți bani acolo, câștigă bani și îi schimbă pe Shekeli. Asta creează o corelație foarte strânsă”, explică guvernatorul Băncii Centrale a Israelului.

Acesta este un experiment economic foarte interesant. Ați putut vedea că linia portocalie coincide destul de mult cu linia albastră și apoi vine ceea ce s-a întâmplat, practic, în ianuarie 2023. Au existat o mulțime de încercări de reforme judiciare, ceea ce a creat un decalaj mare între linia albastră și linia portocalie. Șekelul s-a depreciat foarte mult și asta are un efect asupra inflației și a nevoii noastre de a fi mai vigilenți cu rata dobânzii, mai adaugă acesta.

60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech

Guvernatorul Israelului a vorbit despre locomotiva economiei israeliene- sectorul high-tech.

„Suntem foarte cunoscuți în domeniul cibernetic sau în cel al tehnologiei medicale. O treime din impozitul pe salarii strâns la buget provine de la angajații acestui sector. 60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech. 18% din PIB e generat de acest sector. Dar suntem într-o situație în care cheltuim mult pentru apărare și nu cheltuim prea mult pentru sănătate, educație, infrastructură”, adaugă Yaron.

Potrivit companiei de sondaj de afaceri Coface, aproximativ 60.000 de companii israeliene se vor închide în acest an din cauza lipsei de forță de muncă sau a perturbărilor logistice. Planurile de investiții au fost, la rândul lor, amânate. În turism, un important contributor la PIB-ul țării, e jale.

Conform Oxford Economics, a existat o creștere de 93% a cheltuielilor militare în ultimele trei luni ale anului 2023, comparativ cu aceeași perioadă din 2022, iar în 2024 acestea vor fi duble față de 2023. O mare parte din această creștere va fi folosită pentru salariile rezerviștilor, artilerie și interceptori pentru sistemul de apărare Iron Dome al Israelului.

Oxford Economics anticipează că economia Israelului va încetini până la 1,5% creștere în acest an. Creșterea redusă și deficitele ridicate vor exercita o presiune suplimentară asupra profilului datoriei Israelului, ceea ce va crește probabil costurile împrumuturilor.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Hainele produse de H&M se schimbă radical: Activitștii PETA au intrat peste companie

Publicat

in

Hainele produse de H&M se vor schimba radical. Retailerul suedez intenţionează să elimine treptat utilizarea de puf şi pene în îmbrăcămintea pe care o comercializează, materiale care sunt recoltate de la raţe şi gâşte şi incluse în jachete, perne şi alte articole, urmând să le folosească doar dacă au fost reciclate, transmite Reuters.

“Ne propunem să folosim doar puf şi pene din surse reciclate post-consum până la sfârşitul anului 2025”, a declarat H&M într-un comunicat, adăugând că în prezent aproximativ 90% din penele din produsele sale sunt reciclate din articolele uzate.

Grupuri care susţin bunăstarea animalelor, precum People for the Ethical Treatment of Animals (PETA), au militat ani de zile pentru ca brandurile de modă şi comercianţii cu amănuntul să oprească utilizarea pufului, pielii şi alte produse de origine animală.

Activiştii PETA, în costume de raţă, au organizat un protest la întâlnirea anuală a acţionarilor H&M, la începutul acestui an.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Cât câștigă muncitorii asiatici din România? Expert: „Vin oameni care nu au calificările necesare, ceea ce în Germania ar fi de neimaginat”

Publicat

in

Un chef srilankez cu experiență într-un restaurant poate câștiga peste 1.000 de euro, net, în timp ce un lucrător într-o fermă are un salariu de 600 de euro pe lună. Dincolo de aceste salarii publice există însă multe probleme. HotNews a mers mai departe de datele oficiale, a vorbit cu importatori de forță de muncă străină, angajați asiatici din România și un expert în migrație.

  • „Procesul de aducere a muncitorilor străini în România este unul gândit în termeni pur comerciali. Statul a lăsat totul pe umerii companiilor”, susține expertul în migrație Anatolie Coșciug.
  • HotNews prezintă și două cazuri de srilankezi care au venit în România ca livratori de mâncare și au ajuns la joburi mult mai bine plătite. 

„Muncitori Nepal cu salariu mic pentru afacerea ta. Forță de muncă din Nepal și alte țări asiatice pentru firma ta (necalificați, semi-calificați și calificați). Selecție riguroasă pe bază de probe practice și interviu. […] Garanție 2 ani de zile, dacă nu mai este productiv sau pleacă la alt angajator, îl înlocuim în mod gratuit. Ofertă limitată!”

Așa suna o ofertă primită prin e-mail acum doi ani de la o agenție de recrutare și plasare de forță de muncă. Am putea spune că lucrurile s-au mai îmbunătățit între timp, în ceea ce privește raportarea la acești oameni, după ce presa a început să semnaleze faptul că mulți migranții străini au parte de abuzuri în România: nu primesc salariile promise, muncesc ore suplimentare fără bonusuri sau sunt dați afară nejustificat. 

În continuare însă, sunt dezvăluite situații de vulnerabilitate în care se află muncitorii noneuropeni care iau drumul spre România, dependența lor față de angajatori și eșecul statului de a asigura un cadru care să le protejeze drepturile fundamentale. 

Unul dintre aceste drepturi este acela de a primi un salariu corect pentru munca depusă, conform cu legislația României și în aceleași condiții ca cetățenii români. 

HotNews a analizat salariile primite în România de muncitorii asiatici din mai multe perspective. A discutat cu importatorii de forță de muncă, cu mai mulți angajați și cu un expert în migrație care studiază această temă de ani de zile.

Care sunt salariile oficiale la care trebuie să se aștepte muncitorii străini în România?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, HotNews a vorbit cu Romulus Badea, partener „Soter&Partners” și vicepreședinte al Patronatului importatorilor de forță de muncă. Potrivit acestuia, salariile nete oferite muncitorilor asiatici din România sunt următoarele: 

  • Sudor: 800-900 euro
  • Ajutor de bucătar: 600-650 euro
  • Chef: peste 1000 euro în funcție de experiența și tipul de bucătărie în care e specializat
  • Muncitor necalificat în construcții: 650 euro
  • Muncitori calificați în construcții, precum faianțar, fierar betonist: 800-900 euro
  • Maiștrii (șefi de echipe): peste 1.100 euro
  • Cameristă: 600 euro
  • Bonă: 800-1000 euro
  • Muncitori în ferme: 600 euro, cei necalificați
  • Tractoriști și operatori utilaje: 750 euro

Trebuie menționat că pe lângă salariul de bază, majoritatea muncitorilor străini primesc diurnă sau mâncare, cazare și, uneori, transport între locul de cazare și cel de muncă. 

Ce spun angajații asiatici din România despre salarii?

În vreme ce doi bucătari șefi cu care am discutat, spun că avut salarii care au variat între 800 și 1000 de euro, cineva care a lucrat pe postul de ajutor de bucătar a primit, în mână, între 400 și 600 de euro lunar. Un lucrător în agricultură într-o fermă din Fetești a confirmat că are un salariu de aproximativ 550 de euro și primește alți peste 100 de euro – bani de mâncare.

Un post de sudor din București este plătit cu puțin peste 700 de euro și bani de mâncare, unul de electrician din Iași, cu 900 de euro, iar unul de mecanic auto în Târgu Mureș, cu 3500 de lei.

Din lista oferită de Romulus Badea lipsesc însă meseriile mult mai vizibile, cum ar fi cea de livrator de mâncare (care, din răspunsurile primite, nu aduce venituri mai mari de 2500 de lei) sau lucrători în patiserii, covrigării, McDonald’s. Pentru acest din urmă post, salariul este de 450 de euro pentru un program de 40 de ore pe lună.

De asemenea, mai există joburi pentru angajații asiatici în companiile de reciclare (cineva ne-a spus că a primit 500 euro pe lună pentru o astfel de muncă) sau menajeri (tot 500 de euro).

„Situațiile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui”

Cercetătorul Anatolie Coșciug, specialist în studiul migrației, a declarat pentru HotNews că, „deși nu reprezintă o majoritate, cazurile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui să fie. Asta pentru că sistemul nu este de așa natură încât să penalizeze abuzul.”

Cercetătorul Anatolie Coșciug. Foto: Facebook

În interviurile luate de cercetător, mulți străini mărturisesc că lucrează și 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, ceea ce contravine legislației române. 

Anatolie Coșciug mai consideră că, având în vedere că avem de-a face cu numere mari (în ultimii ani au venit anual în România peste 100 de mii de străini), chiar și un procent de 5 % care ar suferi abuzuri ar reprezenta o urgență.

„Nu vom putea vorbi niciodată de statistici la modul serios până nu avem o instituție transparentă (Inspecția Muncii sau o autoritate nou-creată) și un efort transparent de-a verifica lucrurile astea. Până atunci, numerele nu-și au rostul pentru că fiecare caz este important”, mai spune cercetătorul. 

Coșciug dă ca exemplu o situație descoperită de echipa de cercetare pe care o coordonează, cea a unui tânăr srilankez care s-a sinucis pentru că nu-și mai primise salariul de trei luni. 

Tendința este ca străinii să aibă programul de lucru mai lung decât românii

În ceea ce privește timpul efectiv de lucru, Coșciug spune că există tendința ca străinii să aibă programe mult mai lungi decât cetățenii români, dar că depinde foarte mult de tipul de angajați „… dacă sunt doar comunități de imigranți sau mixte – pentru că nu poți să-i ții pe unii la muncă 8 ore, iar pe alții zece.” 

Cercetătorul mai punctează un factor important:

„Un depozit, de exemplu, este super controlat, cu ture supravegheate de câte opt ore. Pe de altă parte, în hale de producție sau în agricultură nu ai schimburi; nici pe șantier, unde trebuie să tragi tare cât îți permite sezonul.” 

Pe lângă numărul de ore, spune el, aceste domenii obligă și la condiții aproape periculoase: „muncă pe șantier, la 35 de grade, fără apă; am văzut asta în Cluj”.

Muncitori străini, în București. Inquam Photos / Octav Ganea

De ce asiaticii își transformă salariile în dolari?

De multe ori, întrebați care sunt salariile lor, muncitorii asiatici oferă sumele în dolari. Anatolie Coșciug are o explicație pentru acest lucru:

„Această nouă rețea de migrație de muncă spre România s-a construit, în mare parte, pe rețele vechi de 20 de ani către Orientul Mijlociu, în destinații precum Abu Dhabi, unde taxele, intermedierea, totul se discută în dolari.”. 

Mai afirmă că mulți dintre migranții cu care echipa lui a discutat au lucrat deja în Orientul Mijlociu și că, deși salariile în România sunt mai mici decât în Dubai sau Qatar, preferă să vină aici pentru că au așteptări în ceea ce privește drepturile lor.

Petrecere de Anul Nou srilankez în București. FOTO: Iulia Hau / HotNews.ro

Coșciug contrazice și opinia generală conform căreia migranții asiatici nu fac decât să-i înlocuiască pe românii plecați să muncească în Occident și care ignoră faptul că prea puțini români mai sunt interesați de anumite meserii. 

„Am văzut un studiu recent care analiza numărul de sudori calificați și care susținea că și dacă s-ar întoarce în țară toți românii care au plecat ca sudori în străinătate, tot ar continua să fie nevoie de oameni cu asemenea specializare”, susține expertul.

Primim oameni fără calificările necesare, ceea ce în Germania ar fi imposibil

Dacă vorbim cu firmele de recrutare, aflăm că, înainte de a fi aduși în România,  candidații trec printr-un proces de selecție în care au și o probă practică. De exemplu, sudorii sunt testați la diferite tipuri de sudură, bucătarii dau teste în bucătărie și așa mai departe. 

Pe de altă parte, din discuțiile noastre cu muncitori străini, această probă este, mai degrabă, o formalitate – semnarea unei declarații.

Anatolie Coșciug confirmă acest lucru:

„Foarte des vedem că oamenii nu au calificările în domeniul pentru care vin, ceea ce ar fi de neimaginat în țări precum Germania, unde toată partea asta este puternic controlată de stat — n-ai voie să aduci pe cineva care trebuie să facă sudură și să nu știe.”

Această responsabilitate aparține firmelor de recrutare, dar, consideră Coșciug, faptul că statul nu impune controale asupra lor și nu asigură respectarea legii, face posibile aceste încălcări.

„E important de observat că tot procesul este gândit în termeni pur comerciali. Statul nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta și totul cade pe umerii companiilor: recrutarea, deplasarea, responsabilitatea de a-i păstra la locul de muncă. Ce faci dacă o companie care a adus 1000 de oameni se închide? Nimeni nu-și asumă responsabilitatea.”

Nimeni nu a venit printr-o agenție certificată”

Într-o discuție pe acest subiect cu ambasadorul Indiei, Rahul Shrivastava, acesta a menționat că există 1500 de companii de recrutare certificate, înregistrate la Ministerul de Afaceri Externe din India.

Aceste firme asigură parcurgerea completă a procesului de verificare. Mai mult, Ministrul Muncii pune la dispoziție cursuri de calificare gratuită pentru cei care vor să dobândească noi aptitudini în diferite domenii.

Dar nu toată lumea apelează la agențiile certificate.

„Dintre cei cu care am discutat noi, nimeni nu a venit prin asemenea agenții,” susține Coșciug, fiind de părere că un motiv ar putea fi nivelul mare de neîncredere în toate instituțiile guvernelor din țările respective. 

O altă cauză ar putea fi accesul asimetric la informație: „Este suficient să plece un om cu o agenție pentru a se construi o întreagă rețea în jurul acelei agenții, alcătuită din cunoscuții acelui prim muncitor — ca un nod”, spune expertul.

Două experiențe concrete ale unor muncitori asiatici în România

Pentru acest articol am stat de vorbă cu mai mulți asiatici care lucrează în România. Pentru exemplificare, prezentăm doi bărbați care au vorbit atât despre experiențe de muncă pozitive, cât și negative. Parcursul lor dovedește însă mobilitate economică și profesională.

Nishan Harsha (nume fictiv) a ajuns în România în mai 2023:

  • primul job a fost de livrator la o firmă de mâncare, lucrând de la 10 dimineața la 1 noaptea pentru a-și atinge targetul. La sfârșitul lunii, rămânea cu un venit personal între 2000 și 2250 lei din care trebuia să își plătească cazarea și masa.
  • următorul loc de muncă a fost de asistent în bar, lucrând de la 13:30 la 00:30 pentru un salariu de 2500 de lei și o masă pe zi, fără cazare.
  • la locul de muncă actual este asistent la biroul unei companii din domeniul industriei și agriculturii, se ocupă de forța de muncă străină și tot ce implică documente și contactul cu Inspectoratul General pentru Imigrări. A primit mașină de la companie, cazare și un salariu net de 1000 de euro. În timpul liber, lucrează ca grădinar pentru șase euro pe oră.

Damsak Bandara a ajuns în România în martie 2023:

  • a venit în România ca livrator pentru Tazz, pentru un salariu de 2000 de lei – loc în care a lucrat șase luni; spune că în ultimele două luni nu și-a primit salariul.
  • a continuat la o firmă de construcție din Buzău, unde era plătit cu 450 de lei pe săptămână, lucrând șase zile din șapte, opt ore pe zi.
  • la locul de muncă actual, găsit pe OLX, câștigă 6500 de lei, alți 600 de lei pentru mâncare, 100 lei pentru transport și cazare, lucrând ca proiectant de mobilă; avea experiență de doi ani în acest domeniu.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Atacurile din Liban amenință două situri de patrimoniu UNESCO care adăpostește două temple romane

Publicat

in

Orașul antic Baalbek din Valea libaneză Bekaa, care adăpostește două temple romane desemnate ca situri ale patrimoniului mondial UNESCO, este din ce în ce mai amenințat de atacurile aeriene, informează Al Jazeera, citat de Mediafax.

Atacurile s-au intensificat în regiune, iar orașul Baalbek, cunoscut ca fiind un bastion al grupării Hezbollah, continuă să fie lovit de armata Israelului.

Cele două temple romane din Valea Bekaa, simboluri ale unui bogat patrimoniu cultural, se află acum în pericol de deteriorare din cauza conflictului în curs.

Loading

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend