Pădurile bătrâne, printre trunchiuri căzute şi arborii scorburoşi, ascund mici eroi necunoscuţi: insectele saproxilice.
Deşi privite adesea cu indiferenţă sau chiar respingere, Croitorul alpin, Gândacul pustnic, Rădaşca, Croitorul cenuşiu sau Croitorul mare al stejarului, micile vieţuitoare dependente de arborii morţi sau în descompunere, sunt piese de bază în lanţul trofic şi în procesul de regenerare a pădurilor.
Mult timp, silvicultorii au considerat arborii putreziţi ca fiind dăunători pădurii şi i-au îndepărtat sistematic. Această practică a dus la reducerea drastică a habitatului insectelor saproxilice, ceea ce a determinat un declin accentuat al unor specii emblematice, precum Rădaşca sau Croitorul stejarului.
Specialiştii atrag atenţia că lanţul trofic este într-un echilibru foarte fragil, iar impactul dispariţiei acestor insecte asupra ecosistemelor este profund – de la polenizare până la hrănirea unor specii de păsări şi mamifere mici. În acelaşi timp, eliminarea unor insecte considerate dăunătoare prin tratamente chimice afectează şi alte specii, precum păsările insectivore sau mamiferele mici care se hrănesc cu acestea.
„Aceste insecte sunt esenţiale în procesul de descompunere a lemnului şi contribuie la menţinerea echilibrului în păduri. Chiar şi specii care ne supără, precum ţânţarii, de exemplu, sunt importante, pentru că, dacă ar dispărea ţânţarii, ar dispărea şi libelulele, care au ca unică sursă de hrană ţânţarii. Şi dacă dispar ţânţarii, dispar şi libelulele, şi cine ştie în capătul celălalt al lanţului trofic ce se mai poate întâmpla astfel încât să punem în pericol sustenabilitatea sau sănătatea ecosistemelor naturale. În Crângul Petreşti s-au aplicat tratamente împotriva ţânţarilor, însă aceste substanţe au afectat şi specii protejate, precum croitorul mare al stejarului. Insectele moarte sunt apoi consumate de păsări, arici şi alte animale, ceea ce poate declanşa un lanţ de efecte negative asupra întregului ecosistem. De aceea este important să protejăm aceste insecte. În lipsa lor, se produc dezechilibre care afectează nu doar ecosistemele forestiere, ci şi lanţul trofic în ansamblu”, a explicat, Silviu Chiriac de la Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Vrancea, potrvit Agerpres.
Tocmai pentru a proteja aceste insecte, specialiştii APM Vrancea, în parteneriat cu Universitatea din Bucureşti, Administraţia Parcul Natural Putna Vrancea şi Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) au pus bazele unui proiect de conservare a insectelor saproxilice din Carpaţi, LIFE Rosalia, finanţat de Comisia Europeană şi Ministerul Mediului – România. Rezultatul a fost un proiect unic in Europa.
„Proiectul LIFE Rosalia a fost implementat în Parcul Natural Putna, mai exact în 22 de zone de intervenţie din tot parcul, care are circa 38.000 de hectare. 99% din ceea ce s-a întâmplat în proiectul acesta este unicat şi pentru România, dar şi pentru Europa. O parte dintre activităţi au mai fost făcute la nivel european, dar cel puţin radiotelemetria nu a mai fost făcută în Europa până acum, şi nici veteranizarea”, spune Silviu Chiriac.
Astfel, Parcul Natural Putna a devenit un adevărat laborator de cercetare pentru protecţia acestor specii. În primă fază, s-au făcut activităţi de identificare a habitatelor prin capturare, marcare, recapturare. Practic, specialiştii au instalat capcane cu ajutorul cărora au fost capturate insectele, care au fost marcate cu diferite tipuri de vopsea la fiecare punct de captare. Ulterior, s-a utilizat radiotelemetria pentru a monitoriza deplasarea gândacilor saproxilici, o metodă inovativă, importată din Statele Unice, care presupune montarea unor emiţătoare de numai 0,15 grame pe gândaci.
Iar rezultatele au fost surprinzătoare. Contrar aşteptărilor, s-a descoperit că aceşti gândaci pot călători distanţe mai mari decât se credea anterior, extinzând aria de deplasare de la 250 de metri până la 500-600 de metri, ceea ce oferă indicii valoroase pentru strategia de conservare.
Noua descoperire a permis identificarea şi maparea zonelor în care pot fi amplasate microhabitate artificiale, menite să suplinească lipsa arborilor putrezi. S-au instalat 170 de cutii-scorbură, structuri care imită habitatul natural al insectelor saproxilice, fiind umplute cu un compost vegetal special, menit să recreeze mediul din trunchiurile bătrâne. Aceste structuri vor fi folosite de insecte, păsări şi alte vietăţi mici, contribuind astfel la refacerea echilibrului natural.
„Pentru fiecare tip de insectă a făcut câte ceva. De exemplu, cutiile cu rumeguş sunt pentru Osmoderma eremita, Gândacul sihastru căruia i-am pus emiţător. Pentru Morimus funereus, Croitorul cenuşiu, a trebuit să facem nişte grămezi de lemn. Am adunat lemnul care deja exista dispersat prin pădure sub forma unei grămezi, stive de lemn, pe care le-am marcat, le monitorizăm, le punem şi atractanţi şi, pe termen lung, acestea vor constitui un habitat foarte, foarte bun pentru pentru Croitorul cenuşiu”, este de părere specialistul.
De asemenea, echipa a recurs la o tehnică numită „veteranizare”, prin care arborii sunt modificaţi artificial pentru a accelera procesul natural de degradare, creând condiţii adecvate pentru speciile saproxilice.
„Gândacilor le sunt necesari tot felul de arbori care au cuiburi, scorburi, care sunt trăsniţi, au despicături ale scoarţei. Dar noi nu puteam aştepta să vină fulgerul, şi atunci am zis să folosim unelte în loc de timp. Am închiriat de la proprietari aproape o mie de copaci, din care 625 arbori vii şi 303 arbori morţi, care au fost veteranizaţi. Practic, în o parte dintre copaci, echipa noastră a decupat o felie din copac, s-au făcut două compartimente pentru a găzdui lilieci sau alte specii, după care s-a pus capacul la loc. De exemplu, într-un cuib pentru ciocănitoare a venit şi piţigoiul, a făcut puişori, paiele astea şi toate celelalte elemente care au fost aduse de pasăre vor putrezi, lemnul, pentru că va fi afectat la un moment dat de precipitaţii, de apă care se infiltrează, va începe să putrezească şi cu timpul, în zeci de ani, poate va deveni un habitat favorabil şi pentru insectele noastre”, spune Silviu Chiriac.
Pe lângă măsurile de conservare, un aspect esenţial este educarea populaţiei pentru a putea conserva pe termen lung habitatul insectelor saproxilice, iar cei mai receptivi sunt copiii.
„Oamenii tind să elimine orice insectă pe care o consideră periculoasă sau inutilă, fără să cunoască rolul său în natură. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate şi de o mai mare implicare în protejarea biodiversităţii. Cred că schimbarea poate începe cu generaţia tânără. Am lucrat foarte bine cu elevii din satele din jurul Parcului Natural Putna – Vrancea, am organizat excursii, lecţii cu ei, concursuri de desen cu premii. Ei sunt foarte încântaţi şi deschişi spre conservare. Silvicultorii sunt în general destul de reticenţi, pentru că ei se gândesc că aceste insecte ar putea degrada şi copacul bun. Iar omul de rând se uită la aceste insecte cu neîncredere, chiar cu adversitate. Dar noi suntem conştienţi că ele sunt foarte importante pentru a avea ecosisteme sănătoase. Nu avem insecte, nu avem păsări şi mamifere şi alte organisme insectivore, neavând aceste specii insectivore, vom avea mult mai multe specii pe care noi nu le dorim în preajma noastră. Noi nu ne permitem să pierdem biodiversitatea”, a concluzionat Sorin Chiriac.
Pentru a ajunge şi mai aproape de comunitate, dar şi pentru a se folosi mai ales de curiozitatea tinerilor, APM Vrancea a creat o aplicaţie, Life Rosalia, disponibilă pe mobil, care îi poate ajuta pe cei care ajung în pădure şi găsesc o insectă, în primul rând să o recunoască cu ajutorul aplicaţiei, să găsească informaţii despre fiecare insectă, dar şi să o fotografieze şi să încarce locaţia în aplicaţie. Aplicaţia înregistrează automat locaţia şi se creează astfel o mare bază de date, care îi va ajuta pe specialişti să înţeleagă mai bine cât de mare este arealul folosit de aceste insecte.
Proiectul LIFE Rosalia, în valoare de aproape trei milioane de lei, a fost prelungit până în 2026, iar specialiştii spun că rezultatele se văd deja.
„Proiectul LIFE Rosalia, iniţial prevăzut să se încheie în martie 2025, a fost prelungit cu un an. Majoritatea activităţilor au fost realizate, iar cel mai important obiectiv – crearea arborilor veterani – a fost atins. Monitorizările din acest an au confirmat efectele pozitive ale proiectului: în unele zone, insectele saproxilice deja depun ouă pe aceşti arbori, iar în cutiile amplasate s-au găsit larve ale acestor specii. Pe lângă insectele vizate, proiectul a avut rezultate şi în rândul mamiferelor mici, precum liliecii şi diferite specii de şoareci, dar şi al păsărilor care şi-au făcut cuiburi şi au scos pui. Aceste specii fac parte dintr-un ecosistem complex, în care insectele saproxilice au un rol esenţial în descompunerea lemnului. Fără ele, acest proces ar fi mult mai lent, afectând echilibrul natural”, a declarat Ion Militaru, directorul Parcului Natural Putna.
Modelul de succes al proiectului din Vrancea, recunoscut la nivel european şi naţional, ar putea fi implementat la scară naţională, cu sprijinul Ministerului Mediului, pentru a proteja insectele saproxilice şi a reface echilibrul natural al pădurilor.
Deşi la prima vedere un arbore scorburos sau un gândac pe trunchiul unui copac pot părea neînsemnate, în realitate, ele sunt piese esenţiale într-un mecanism complex. Protejarea insectelor saproxilice nu înseamnă doar salvarea unor specii, ci asigurarea sănătăţii pădurilor şi a biodiversităţii pe termen lung, iar în faţa schimbărilor climatice şi a degradării mediului, fiecare gest contează. Proiecte precum cel din Putna Vrancea demonstrează că natura poate fi salvată prin cunoaştere, inovaţie şi acţiune responsabilă.