Fluctuațiile de personal din învățământul primar reprezintă un fenomen din ce în ce mai frecvent în sistemul educațional din România, care apare, în special, în școlile din zonele rurale sau în instituțiile care nu au reușit să încadreze profesori titulari. Se întâmplă însă ca și școli de la oraș, chiar din Capitală, să se confrunte cu situații în care, la o clasă, învățătoarea să se schimbe frecvent, chiar anual. În această etapă critică a formării copilului, schimbările frecvente ale cadrelor didactice pot avea atât avantaje, cât și dezavantaje, impactul variind în funcție de numeroși factori: adaptabilitatea copiilor, contextul social și educațional, pregătirea profesională a învățătorilor și mediul școlar în general.

În clasele I-IV, Maria, o fetiță care învață într-o școală din sectorul V al Capitalei, a avut 6 învățătoare. Prima, titular, aflată la ultima generație de elevi, s-a îmbolnăvit la începutul clasei a III-a, iar de atunci a urmat un lung șir de improvizații, conducerea școlii nereușind să aducă un înlocuitor stabil. „Este una dintre școlile de top din Sectorul 5, erau 38 de copii în clasă, dar efectiv nu au reușit să găsească o învățătoare pentru ei. Ni se spunea în permanență că nu au de unde să ia o învățătoare”, își amintește mama fetei. În primele săptămâni, în fiecare oră venea un alt cadru didactic: o oră un profesor, o oră alt profesor, în funcție de cine avea liber și putea supraveghea copiii. „A urmat o învățătoare care ieșise la pensie de ceva vreme și care vorbea atât de încet încât nici copiii din prima bancă nu o auzeau. A stat puțin și a venit alta, care țipa non-stop la copii. A plecat și ea repede și a venit, tot temporar, o învățătoare dintr-un sat de lângă București. Dincolo de faptul că toată povestea aceasta i-a bulversat mult pe copii, au rămas cu mari lacune. Maria a avut mult de recuperat la Matematică, așa că în clasa a V-a nu am avut încotro și am căutat profesor pentru meditații”.

Citiți continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Sistemul de educaţie din România se confruntă cu o criză de profesori calificaţi în anumite discipline, la toate nivelurile de învățământ, iar cheltuielile cu educaţia ale statului român sunt cu mult sub media țărilor OCDE ( Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), arată raportul Education at Glance 2024.

La arte, sport, matematică și științe ale naturii nu sunt suficienți profesori, spune raportul OCDE, iar lipsurile de la anumite discipline pot avea legătură cu nivelul de salarizare, care e sub cel al profesorilor din țările care au aderat la OCDE.

În 2023, salariile brute medii anuale ale cadrelor didactice din gimnaziu din România au fost în medie de 45.602 dolari – comparativ cu 56.462 dolari, media în țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, scrie în raport.

Pe de altă parte, în România, profesorii de la nivelul gimnazial trebuie să predea anual 513 ore, iar media profesorilor din OCDE e de 706 ore pe an.

În privința numărului de elevi la un singur profesor, raportul arată că în România sunt: 18 elevi la un profesor în învățământul primar, 11 elevi/profesor în gimnaziu și 13 elevi/ profesor la liceu, arată raportul OCDE.

În țările OCDE, raportul elevi/profesor este de 14 elevi per profesor în învățământul primar, 13 elevi în gimnaziu și 13 elevi în liceu.

Între 2013 și 2022, vârsta medie a profesorilor a crescut în țările OCDE: în învățământul gimnazial, 36% dintre cadrele didactice au peste 50 de ani – acum zece ani, 35% aveau 50 de ani și mai mult.

România are mai puțini profesori de 50 de ani sau mai mult – doar 26% dintre cadrele didactice sunt în această categorie de vârstă, față de 25% în 2013.

În privința sistemului de educație, raportul din 2024 arată că 7% dintre elevii din şcoala primară sunt înscrişi în instituţii private, comparativ cu 3% cât erau în 2015.

Cheltuieli sub medie

În timp ce în țările OCDE, cheltuilile statelor cu educație reprezintă în medie 4,9% din PIB, România a cheltuit 2,5% din Produsul Intern Brut.

Cheltuielile medii anuale per elev de la nivelul învăţământului primar până la cel superior în România sunt de 6.279 de dolari/an, comparativ cu o medie de 14.209 dolari în ţările OCDE .

În majoritatea ţărilor cheltuielile cresc în funcţie de nivelul de educaţie.

În România, cheltuielile per elev sunt de 3.346 dolari în învăţământul primar, 6.885 dolari în gimnaziu şi 10.137 dolari în liceu.

Nivelul educațional a crescut masiv în aproape toate țările OCDE.

Raportul arată că educația părinților are un impact puternic asupra nivelului educațional al copiilor lor; în România, 90% dintre tinerii de 25-64 de ani care au cel puțin un părinte cu studii superioare au obținut și ei o diplomă universitară.

În schimb, 29% dintre tinerii de 25-64 de ani cu părinți care au doar liceul au obținut și ei o diplomă universitară. Aceasta se compară cu mediile de 72%, respectiv 39% cât sunt procentele în țările OCDE.

preluare Europa Libera – via Rador Radio România

Adaptarea la grădiniță este o etapă esențială în dezvoltarea fiecărui copil, iar jocurile de grup joacă un rol crucial în acest proces. Pentru o dezvoltare armonioasă, este vital să înțelegem importanța acestei tranziții și să găsim resurse care să sprijine atât copiii, cât și educatorii în această călătorie. Jocurile de grup sunt mai mult decât simple activități recreative; ele sunt instrumente valoroase care contribuie la dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă a copiilor, ajutându-i să se adapteze mai ușor la noul mediu educațional.

Dezvoltarea abilităților sociale și a încrederii în sine

Jocurile de grup sunt un mijloc excelent prin care copiii își dezvoltă abilitățile sociale. Participând la activități în echipă, cei mici învață să comunice eficient, să colaboreze și să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos. Aceste jocuri logice îi ajută să își dezvolte încrederea în sine, pe măsură ce învață să ia inițiativa, să rezolve probleme și să contribuie la succesul grupului. În cadrul jocurilor, copiii descoperă importanța respectului reciproc și a lucrului în echipă, pregătindu-se astfel pentru viața socială la grădiniță și mai departe.

Adaptarea la reguli și rutine

Un alt beneficiu major al jocurilor de grup este faptul că acestea îi ajută pe copii să se familiarizeze cu noțiunea de reguli și rutine. Grădinița reprezintă un mediu structurat, unde respectarea regulilor este esențială pentru buna desfășurare a activităților. Prin jocuri de rol, jocuri lingvistice și jocuri logice, copiii învață să respecte reguli, să aștepte rândul, să își asume responsabilități și să gestioneze situațiile de conflict într-un mod constructiv. Astfel, jocurile devin o pregătire practică pentru viața de zi cu zi la grădiniță, reducând anxietatea și facilitând integrarea.

Stimularea dezvoltării cognitive și emoționale

Pe lângă aspectele sociale, jocurile de grup contribuie semnificativ și la dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor. Activitățile de grup stimulează gândirea logică, creativitatea și capacitatea de rezolvare a problemelor, toate acestea fiind esențiale pentru procesul de învățare. În același timp, prin interacțiunile cu ceilalți copii, micuții învață să își gestioneze emoțiile, să dezvolte empatie și să construiască relații sănătoase, ceea ce le va fi de folos atât în grădiniță, cât și în viața de zi cu zi.

Investiția în jocuri de grup pentru o tranziție ușoară la grădiniță – merită efortul?

Jocurile de grup, fie de rol sau de memorie, sunt o componentă esențială în adaptarea copiilor la grădiniță. Acestea nu doar că îi ajută să își dezvolte abilitățile sociale și cognitive, dar îi pregătesc și pentru respectarea regulilor și pentru gestionarea emoțiilor într-un mediu nou. La Editura Diana se găsește o varietate de jocuri și resurse educaționale care sprijină această tranziție importantă, contribuind la dezvoltarea armonioasă a copiilor și la crearea unui mediu de învățare plăcut și eficient.

Pentru a descoperi gama de jocuri de grup și alte materiale educaționale, vizitează site-ul Editura Diana sau contactează direct echipa pentru mai multe informații. Să facem din grădiniță un loc unde copiii învață cu bucurie și se dezvoltă în cel mai natural mod posibil!

Viitorul educației„este tech sau deloc” şi cea mai mare provocare atât în viitorul apropiat, cât şi în cel pe termen lung o reprezintă integrarea inteligenţei artificiale (AI) în procesul de învăţare, consideră expertul în domeniul tehnologiei Dan Cadar, potrivit Agerpres.

Declaraţiile acestuia vin în contextul în care din ce în ce mai multe instituţii de învăţământ adoptă soluţii smart în procesul educaţional.

În ultimii ani, dispozitivele smart au fost utilizate din ce în ce mai mult ca soluţii tehnice pentru diseminarea informaţiilor în educaţie.

Conform specialiştilor, în urma introducerii tehnologiei a crescut şi influenţa asupra procesului de învăţare.

„Conexiunile între informaţii sunt mai importante decât memorarea acelor informaţii”

„Aportul tehnologiei în procesul educaţional este enorm, până la punctul în care transformă însăşi esenţa acestei activităţi. De la telefoane şi tablete şi până la table interactive şi inteligenţă artificială, aceste evoluţii schimbă ideea, sensul procesului de învăţare. Cu alte cuvinte, tehnologia nu este doar un «suport de învăţare», ea influenţează direct ce şi cum învăţăm. De exemplu, astăzi, accentul se mută de la o paradigmă axată pe memorare, la una axată pe căutare. Este mai important acum să ştii ce să cauţi şi cum să cauţi, decât să reţii informaţii nesfârşite despre un subiect sau altul. Cu alte cuvinte, conexiunile între informaţii sunt mai importante decât memorarea acelor informaţii”, a spus Dan Cadar.

Progresul tehnologiei care, inevitabil, îşi va pune amprenta în continuare asupra unor domenii de activitate, inclusiv asupra educaţiei, va culmina în viitor cu o dezvoltare a uneltelor ce folosesc inteligenţa artificială, mai consideră expertul.

Jurnalistul Dan Cadar este editor coordonator al hub-ului Zona IT, care publică ştiri, recenzii, teste şi editoriale cu profil tech.

Ce mai afirmă Cadar:

• „Odată cu internetul, cu bazele de date şi cu informaţia digitalizată în general, nevoia unor procese considerate altădată fundamentale pentru «învăţare» a scăzut. Este ca atunci când profesorii mei din facultate ne lăsau la examen cu cărţile pe masă, şi tot nu reuşeam să luăm note mari pentru că nu ştiam ce anume să căutăm şi cum să facem conexiuni între acele materiale.
• Şi această mutare a accentului de la memorare la căutare şi conexiuni, este doar un exemplu. O direcţie care va avea o evoluţie accelerată în perioada următoare, odată ce tehnologia trece la nivelul următor, cauzat de explozia inteligenţei artificiale.
• Toate acele elemente care presupun «footwork» ineficient pentru student vor fi rezolvate de către AI.
• Ştiu că mulţi deplâng «erodarea» din aceste motive a procesului de învăţare, dar cum progresul nu poate fi oprit (şi istoria ne-a arătat asta cu vârf şi îndesat nu odată), nu putem decât să învăţăm să trăim cu aceste «unelte» din ce în ce mai avansate, a căror principală caracteristică este evoluţia rapidă.
• Nu există alternative de tipul «aleg să mă opun utilizării internetului sau a inteligenţei artificiale», este cu ele sau deloc”.

Rezistența la schimbare

În spaţiul public, nu de puţine ori, beneficiile utilizării tehnologiei de către elevi şi profesori au fost puse în balanţă cu efectele negative care ar putea deriva într-un orizont de timp. Experţii evidenţiază câteva dintre neajunsuri, cele mai multe legate de viciile de refracţie şi concentrare, efecte ale căror consecinţe însă nu prevalează asupra suportului pe care tehnologia îl oferă educaţiei.

„Cât despre acele «efecte negative» pe care le menţionaţi, depinde din ce perspectivă este privită situaţia. Dacă perspectiva este cea a vechii paradigme, a procesului tradiţional de învăţare, aşa ar putea părea, că există astfel de efecte: expunerea prelungită la ecrane, scăderea concentrării şi focusului, dar ele sunt înlocuite de alte atribute care se dezvoltă în timp, în paralel cu evoluţia acestor «mijloace» tehnologice: multitasking, eficienţă şi rapiditate mai mare în rezolvarea unor sarcini punctuale etc. Este ca şi cum ai încerca să rezolvi ca pe vremuri o înmulţire a unor termeni de 10 cifre, cu tăbliţă de ceară, când tu ai un calculator pe telefon. Are rost să pierzi vremea făcând acea înmulţire? Sigur că nu, «calculatorul» ăla îţi permite să te concentrezi pe scopul mai important al acelui task, şi anume de a rezolva mai repede problema mai mare din care face parte acel calcul”, arată expertul.

„În plus, de-a lungul timpului s-a dovedit mereu că există rezistenţă la progres. Când a apărut tiparniţa, la fel de mulţi au deplâns moartea meşteşugului medieval al copierii manuscriselor sau a caligrafiei. Aşa şi astăzi, să vezi efectiv sistemul solar în VR, este ceva mai mult decât să-l buchiseşti în mod abstract din paginile unui manual prăfuit de geografie de clasa a V-a (aşa cum am remarcat consternat că încă mai folosesc fetele mele). Şi, în loc să-i obligi pe copii să se supună unei paradigme depăşite de învăţare, şi după aia să te plângi că se plictisesc sau că nu-i duce capul, mai bine încerci sa te adaptezi la discursul «informaţional» cu care sunt ei sunt obişnuiţi şi familiari (chiar dacă asta nu este niciodată uşor)”, a subliniat jurnalistul şi editorul coordonator al hub-ului tech Zona IT.

„Marota” tehnologiei în școli

Ţinând cont de faptul că aproape orice elev deţine un telefon mobil inteligent, accesul la informaţie este facil, cu atât mai mult dacă dispozitivul este integrat în procesul de învăţare. Pe de altă parte, specialiştii arată că dotarea unor săli de clasă cu dispozitive inteligente nu înseamnă neapărat şi o aliniere la evoluţia impusă de tehnologie.

„În final aş vrea să mă refer puţin şi la marota asta a «tabletelor şi tablelor inteligente în şcoli», care, din păcate, la noi cel puţin, nu este decât o extensie a politicii prosteşti de pe vremuri, aia cu «calculatoarele în şcoli». Politicienii noştri au senzaţia că dacă introduci nişte «ecrane» în şcoli, gata, se cheamă că te-ai aliniat la evoluţia tehnologiei şi la procesele moderne de învăţare. Greşit. Tabletele, calculatoarele, tablele inteligente, sunt doar nişte «suporturi», nu un scop în sine. Sigur, ele sunt necesare ca hardware, dar nu sunt relevante prin ele însele”, explică expertul.

„Cu adevărat important este să dezvoltăm materiale didactice şi metode de predare care să fie puse în valoare: aplicaţii, manuale, funcţii AI, teste interactive etc. Altfel, precum zicea Eduard Murrow (despre televizor), nu sunt decât nişte cutii cu nişte circuite în ele. Atât. Iar pe partea de dezvoltare a acestor aplicaţii, încă stăm prost. Viitorul învăţământului este tech sau nu e deloc. Şi cel mai mare challenge (provocare, n.r.) atât în viitorul apropiat, cât şi în cel pe termen lung va fi integrarea inteligenţei artificiale în procesul de învăţare”, a conchis Dan Cadar.

Dragă doamnă educatoare, învățătoare sau profesoară, m-am hotărât să-ți scriu!

Dă-mi voie să-ți spun că mi-e frică. Mi-e frică de nu mai pot ca nu cumva tot ceea ce îi ofer copilului meu să se ducă pe apa sâmbetei. În fiecare zi mă întreb dacă sunt o mamă bună, dacă îi ofer copilului meu toate condițiile pentru a deveni un adult sănătos, echilibrat, fără frustrări, dacă îi ofer educația și buna creștere de care are atâta nevoie.

Dragă doamnă învățătoare, știu că nu-i ușor să ai răbdare cu atâția copii. Și eu simt că-mi iau câmpii uneori (și e copilul meu, totuși), dar mă uit la el și văd o ființă fragilă care își pune toată încrederea în mine. Să știi că și tu ești importantă pentru ei, așa că te rog să ai răbdare. Te rog să-ți amintești în fiecare zi ce însemni pentru sufletele acestea mici. Ești una dintre persoanele care vor contribui la felul cum se vor comporta în societate, la felul cum vor face alegerile în viață, dar mai ales, la construirea stimei lor de sine.

Dragă doamnă învățătoare, când simți că nu mai poți, nu te răzbuna pe ei. Lasă-i să se joace și să se bucure de lumea lor atât de inocentă și acordă-ți o pauză, amintește-ți că, dincolo de frustrările care ți le poate aduce orice loc de muncă, a fi dascăl implică ceva mai mult decât atât. Amintește-ți că în omul de mâine va fi și o parte din tine și asta e important.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Până la sfârșitul lunii septembrie primele cinci microbuze electrice școlare, din primul lot de 25, vor ajunge în localitățile și școlile din Argeș. Restul vor fi livrate în tranșe de câte 10, în lunile octombrie și noiembrie.

Acestea vor ajunge la Leordeni, Micești, Mihăești, Schitu Golești, Stoenești, Călinești, Berevoești, Cetățeni, Cocu, Hârtiești, Țițești, Ungheni, Valea Mare Pravăț, Mălureni, Aninoasa, Albeștii de Argeș, Bughea de Jos, Corbeni, Drăganu, Dragoslavele, Lerești, Merișani, Mușătești, Tigveni și Bughea de Sus.

Microbuzele au fost achiziționate de către Consiliul Județean Argeș, în cadrul unui proiect finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență.

Mai mult, printr-un act adițional la acest proiect, semnat în luna august, numărul microbuzelor electrice a fost suplimentat cu încă trei microbuze. Pentru acestea procedura de atribuire va fi deschisă pe 7 octombrie.

În total, prin PNRR vor fi achiziționate 28 de microbuze.

Valoarea contractului de finanțare este de peste 35 de milioane de lei.

În plus, pe 12 septembrie, va avea loc procedura de depunere și deschidere oferte achiziție microbuze electrice pentru cel de-al doilea proiect al Consiliului Județean Argeș. Prin acest proiect, finanțat de Administraţia Fondului pentru Mediu, vor fi achiziționate alte 17 microbuze școlare. Microbuzele vor fi livrate către Centrele Școlare de Educație Incluzivă din Curtea de Argeş și Ștefănești și comunele Vulturești, Căldăraru, Poiana Lacului, Bogați, Sălătrucu, Buzoești, Băbana, Bascov, Davidești, Popești, Mărăcineni, Vedea, Nucșoara, Dârmănești, Stâlpeni.

Valoarea proiectului este de 25.000.000 lei.

De cele 45 de microbuze electrice școlare vor beneficia peste 6000 de elevi din județul nostru.