Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Sfântul Andrei. Mitropolitul Clujului, despre PROVOCĂRILE creștinismului de azi

Publicat

in

De sărbătoarea Sfântului Andrei, românii îl cinstesc nu doar pe cel dintâi chemat apostol, ci și pe cel care i-a încreștinat. Fără misiunea lui, e greu de spus dacă ne-am fi bucurat de bogăția spirituală transmisă din neam în neam și căreia astăzi puțini îi mai acordă atenția cuvenită. Despre ocrotitorul românilor nu era potrivit să ne vorbească decât cel care-i urmează întru totul pilda de viață, Înaltpreasfințitul Andrei. În exclusivitate pentru Asociația “Salvează o inimă”, mitropolitul Clujului a acordat un interviu despre creștinismul trecut și cel actual, despre provocările și soluțiile la problemele societății de azi și, bineînțeles, despre sărbătorile care bat la ușă.

Cine a fost Sfântul Apostol Andrei și cum a ajuns el să fie încreștinătorul românilor?

Sfântul Apostol Andrei, înainte de a fi ucenic al Domnului Iisus Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Este cel dintâi chemat la apostolie. După ce Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la cer și după ce S-a pogorât în ziua Cincizecimii Duhul Sfânt și în mod văzut s-a întemeiat Biserica creștină, apostolii au plecat în toată lumea să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Andrei a propovăduit în Asia Mică, în Tracia, în Sciția Mică, Sciția Mare, în Grecia, unde a fost și martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. De acolo crucea aceasta poartă numele de „crucea Sfântului Andrei”. Oricum, chiar dacă a propovăduit pe un teritoriu imens, pe noi ne mângâie faptul că Sfântul Andrei a propovăduit în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. Lucrul acesta îl mărturisesc și izvoarele scrise și Tradiția și izvoare nescrise.

Și suntem mai responsabili ca popor, având în vedere că am fost moștenitori direcți ai creștinismului?

Lucrul acesta ar trebui să ne încălzească sufletul și să ne facă responsabili față de mesajul mântuitor pe care l-am primit de la Sfântul Apostol Andrei. El a propovăduit în Sciția Mică și a întemeiat Biserica noastră românească, și conform izvoarelor scrise și Sfintei Tradiții, dar și conform toponimelor din Dobrogea care îl pomenesc: pârâul Sfântului Apostol Andrei, peștera Sfântului Apostol Andrei, lângă care s-a zidit acum o mănăstire frumoasă, și multe alte lucruri care ne pomenesc de Sfântul Apostol Andrei.

Cum era ziua de 30 noiembrie pe meleagurile maramureșene ale satului natal Oarța de Sus?

Ziua de 30 noiembrie avea importanța ei întotdeauna, dar înainte de 1989 nu era trecută cu roșu în calendar, ci doar cu cruce. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât după ce a venit libertatea ca această sărbătoare să fie cu ținere. Este sărbătoarea națională religioasă a românilor. De fapt, se îngemănează două sărbători: pe 30 e sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel ce ne-a încreștinat, iar pe 1 decembrie este Ziua noastră Națională.

Care sunt provocările creștinismului de astăzi și cum acționează Biserica pentru rezolvarea lor?

Sunt multe provocările care stau astăzi în fața Bisericii. Cea mai des pomenită este secularizarea, adică o oarecare îndepărtare a oamenilor de preocupările religioase. „Secularizare” vine de la „seculum”, de la veacul acesta. Omul este foarte legat de cele trecătoare, de cele pământești, de cele seculare. Omul devine tributar banului, trupului, demnităților. Iată cele trei patimi dezordonate care l-au robit pe bietul om de atunci de când a căzut: iubirea de avere, iubirea de plăcere și iubirea de mărire. Toate acestea îl îndepărtează de viața spirituală. Ele sunt și pomenite de Sfântul Apostol Ioan în prima sa epistolă, în care textual le pomenește și ne îndeamnă să luptăm împotriva lor. Zice Sfântul Ioan așa: „Nu iubiți lumea”. E vorba de secularizare, nu de lumea ca și lucrare a lui Dumnezeu, pentru că pe oameni și toate lucrurile create de Dumnezeu trebuie să le iubim, dar în ce privește această legare de trecător, de materie care îndepărtează de Dumnezeu, această secularizare nu trebuie să o iubim. Zice Sfântul Ioan așa: „Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este în El. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Deci, secularizarea, cu iubirea de materie, de avere, de plăceri trupești, de mărire, această dorință a oamenilor de a ajunge la demnități care le creează o poziție privilegiată, îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Și câte alte n-ar mai fi în lumea în care trăim noi! Oricum, Dumnezeu nu a părăsit lumea, Evanghelia rămâne actuală până la sfârșitul veacurilor. Cuvântul mântuitor propovăduit de Sfântul Andrei este valabil și astăzi și mâine și în veci.

În cartea dumneavoastră – „Spiritualitate ortodoxă” – spuneți că din punct de vedere duhovnicesc nu există stagnare, pentru că atunci când stăm pe loc, de fapt regresăm. Sunteți ierarh de 25 de ani, cum vedeți creștinismul la ora actuală?

Am mers înainte, am stagnat, cum vi se pare că sunt românii din punct de vedere al credinței? Este greu să fac o evaluare obiectivă. Înainte de căderea comunismului, românii au rămas creștini, chiar dacă în mod oficial doctrina care se propovăduia era cea atee. Oamenii au rezistat pentru că au fost crescuți de părinți care veneau din perioada interbelică și aveau o bună temeinicie creștină. A căzut comunismul, a venit libertatea deplină. În mod simplist ai fi tras o concluzie că cele spirituale trebuie să fie mult mai bine cotate. Nu se mai face o propagandă atee, nu mai este ideologia de stat fără Dumnezeu, dar dacă acum nu mai este propovăduit un marxism dialectic, este prezent un materialism practic. Așa că n-aș putea spune nici că ne-am prăbușit din punct de vedere spiritual, dar nici că am făcut un foarte mare progres. Progres este faptul că numărul bisericilor construite a crescut, numărul instituțiilor de asistență socială pe care le patronează Biserica a crescut și el, școlile teologice sunt multe. Toate lucrurile acestea ne bucură. Dacă am răspunde superficial, am zice că din punct de vedere spiritual progresăm, dar trebuie să fim și obiectivi pentru că și valul secularizării este prezent. Și provocările sunt peste tot, așa că nu putem spune că este o grozavă revigorare a vieții spirituale serioase. Oamenii merg la biserică, mulțumim lui Dumnezeu că bisericile sunt pline, dar sunt și mulți care încă nu au preocupări religioase. Și apoi, ceea ce mă preocupă în mod special este viața spirituală a tinerilor. Am vrea ca mai mulți tineri să fie în Biserică. Toți copiii și tinerii fac religie, însă efectul direct prin participarea lor la viața religioasă nu se vede. Da, sunt tineri în Biserică, dar ar putea fi mult mai mulți!

Ați fost numit, anul acesta, „părintele tinerilor din Europa”, pentru că ați organizat la Cluj una dintre cele mai mari întâlniri ale tineretului ortodox de până acum. Dacă ar fi să le transmiteți un mesaj tinerilor din întreaga lume, ce le-ați spune?

Le-aș spune simplu că Domnul Hristos îi iubește, că El față de tineri a avut o deschidere maximă și atunci când S-a întrupat și propovăduia pe pământ. Pe tânărul din Evanghelia după Matei, din capitolul 19, care era preocupat de viața spirituală, Domnul Iisus l-a primit cu mult drag. Deci, mesajul acesta l-aș transmite tuturor tinerilor, că Domnul Iisus Hristos îi iubește și, la urma urmei, că n-avem altă șansă decât aceasta. Pe măsură ce oamenii se apropie de Domnul Iisus Hristos, pentru că El este modelul absolut de bunătate, de iubire, lumea se face mai bună. Religia întemeiată de El este religia iubirii. Din păcate vedem în lume conflicte, atentate, răutăți. Toate acestea ne spun că sunt și oameni care nu-L iubesc pe Domnul Hristos, care n-au auzit încă de Evanghelia Lui, care este evanghelia iubirii. Da, faptul că s-au adunat aici peste 6.000 de tineri în septembrie și că s-au manifestat frumos ne mângâie sufletele. Eu zic că a fost un succes și o mărturie pentru Hristos, pentru Evanghelia și Biserica Lui. Însă am vrea ca toți tinerii din lume să-L afle pe Hristos și să constate cât de bun este.

Suntem în această perioadă dinaintea Crăciunului în care ne orientăm mai mult să dăruim și nu pot să nu mă gândesc la cei aproape 11.500 de oameni care au intrat pe site-ul Asociației „Salvează o inimă” și au donat pentru copii bolnavi, pentru vindecarea lor. Ce le transmitem oamenilor, de ce este important să ne deschidem inimile și să fim alături și de cei care nu au?

În postul Crăciunului sau la începutul lui s-a citit și o pastorală a Sfântului Sinod care ne îndeamnă la dărnicie, la bunătate, la deschiderea sufletului înspre cei necăjiți, bolnavi, săraci, lipsiți. Domnul Hristos S-a coborât din ceruri pe pământ și S-a întrupat într-o iesle sărăcăcioasă în Bethleem. A venit pentru toată lumea, dar eu zic că întâi pe acești oameni nenorociți îi iubește. Și atunci noi, dacă vrem să fim Săi, să fim și noi darnici. Chiar o strofă de colindă zice: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita când ești voios, creștine, să fii bun!” Mă gândesc la catastrofa care a avut loc în clubul Colectiv din București… Ne doare tare sufletul pentru cei ce au plecat așa în eternitate, pe neașteptate, și ne rugăm pentru ei. Ne doare sufletul pentru părinții lor, care suferă, dar și pentru cei care sunt în spital și pentru care ne rugăm la Dumnezeu să-i facă sănătoși. În situația aceasta, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului a colectat de la credincioși 255.000 de lei, care sperăm să ajungă la cei mai necăjiți dintre ei. Pe lângă aceste lucruri, se adună și alimente, avem și cantine și centre sociale unde este nevoie de pâinea cea de toate zilele pentru săracii care nu au ce pune pe masă. Chiar dacă unora li s-ar părea că sunt insignifiante, ele sunt importante!

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

Cum am devenit agitator la 24 ianuarie. În atenția Premierului Ludovic Orban

Publicat

in

De

Ianuarie nu este doar prima lună din an, nu este doar un început simbolic pentru mulți. Printre altele, este vorba și de și luna în care mărimile politice din capitala României știu că se vor urca în avioane pentru a face un drum la Iași. Politicienii de la „centru” vin în capitala Moldovei la 24 ianuarie pentru a ține discursuri, a capitaliza electoral și a face băi de mulțime, protejați de rânduri de garduri, jandarmi, politiști și sepepiști. Stau preț de câteva ore, se uită la oameni de sus, zâmbesc forțat, apoi se urcă în avioane și se întorc la interesele lor. Anul următor acțiunea se reia, chiar dacă actorii se mai schimbă, cu aceleași discursuri goale, cu aceleași promisiuni neonorate.
Manifestarea oficială din acest an de la Iași era pregătită să fie la fel ca toate celelalte de până acum. Președintele Klaus Iohannis a citit un discurs cu idei puține, probabil așternute pe hârtie de un consilier mediocru. Premierul Ludovic Orban își pregătise un discurs, dar a fost nevoit să și-l schimbe, după cum a recunoscut, a făcut câteva aluzii istorice și s-a pierdut în făgăduieli tipice unei campanii electorale. Robert Cazanciuc, din partea PSD, a ținut un fel de curs scurt despre unirea principatelor extracarpatice acum 161 de ani. Omul nu are nicio competență în domeniu, probabil și-a scris textul copiind de pe unul din website-urile specializate în vânzarea de referate pentru învățăceii leneși. Nu încape nicio îndoială, oficialii centrali au venit complet nepregătiți la Iași, cum au făcut și predecesorii lor. De ani și ani oamenii aceștia cred că pot să ne facă din vorbe nici măcar meșteșugite. Primarul Chirica le-a făcut ocheade înalților oaspeți, din motive evidente, iar Marcel Popa, șeful Consiliului Județean Iași a spus și el două vorbe împleticite.
Însă ceva a fost diferit ieri în Piața Unirii din Iași. Nu pentru că ar fi vrut politicienii, ci pentru că au vrut unii dintre moldoveni. Asociațiile Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Împreună pentru A8 și Reset au afișat mai multe bannere, care priveau construirea autostrăzilor în Moldova, dezvoltarea regiunii, nevoia de descentralizare și regionalizare, în fapt baze ale unei mai bune administrații. Sătui de discursurile goale rostite an de an, destui dintre oamenii aflați în Piața Unirii și care se regăsesc în acțiunile și mesajele în favoarea Moldovei s-au alăturat demersului. Alți oameni au avut alte agende, inclusiv să-i aplaude ori să-i conteste pe politicieni. E dreptul lor, iar oficialii trebuie să accepte nu doar aplauzele, ci și criticile, dacă au o veritabilă cultură democratică. De altfel, sub efectul scandărilor din piață și al înscrisurilor de pe bannerele afișate de asociațiile care militează pentru construirea autostrăzilor în Moldova, și președintele, și premierul au afirmat că vor susține aceste căi vitale de comunicații pentru regiunea de est a României.
După încheierea ceremoniilor de la Iași, Ludovic Orban a fost chestionat în legătură cu atmosfera din Piața Unirii. Premierul s-a grăbit să spună, foarte sigur pe sine, că ar fi fost vorba de „două grupuri acolo, unul dintre ei cu agitatori, inclusiv din galerii de fotbal”. În continuare mă voi adresa personal domniei sale, poate cineva îi pune luni dimineață materialul în mapă și reține că e nevoie de o schimbare de atitudine a centrului politic față de Moldova.
Nu, nu a fost nicio galerie de fotbal în Piața Unirii, domnule Orban. De altfel, galeria de fotbal din oraș e a primarului Chirica, cu care negociați de multă vreme, dacă va fi sau nu candidatul PNL la alegerile locale. Ați fost întrebat direct de către jurnaliști cu privire la acest „detaliu”, nu ați negat, ați spus că veți vedea după sondaje. Dacă e așa de bun Mihai Chirica, poate îl luați în Modrogan, cu tot cu mafia imobiliară din Iași, să administreze finanțele partidului.
Când PSD și ALDE erau la guvernare le-am cerut să construiască autostrăzi în Moldova, am organizat acțiuni de conștientizare în orașele Moldovei, am organizat un marș spre București, în mai 2018, când jandarmii și poliția ne-au tratat de parcă eram în altă țară, probabil un palid antrenament înainte de 10 august, ne-am implicat în acțiuni diferite tocmai pentru că oficialii nu-și fac treaba. Le-am spus de fiecare dată pesediștilor, le-am spus și peneliștilor, care atunci erau în opoziție, le-am spus și useriștilor, și pemepiștilor, și altora, că dezvoltarea Moldovei nu se negociază, că autostrăzile A8 și A7 sunt testul la care orice guvern va fi supus. Nu vom avea răgaz până ce guvernanții, din orice partid ar veni, nu vor face ceea ce trebuie.
În interviul amintit, ați sugerat, domnule Orban, că moldovenii ar fi primit ce ar fi meritat, de vreme ce au votat cu PSD-ul multă vreme. Ideea pedepsirii unei întregi regiuni pentru votul politic este orice, numai liberală nu. Condiționarea investițiilor în Moldova de opiniile politice ale locuitorilor ei este pur și simplu o formă de discriminare. Un fel de rasism.
Se va împlini în curând un an de când am fost în fața Palatului Victoria pentru un protest provocat tocmai de joaca guvernului precedent de-a alba-neagra cu autostrăzile Moldovei. Domnule Orban, mai venim o dată!
Dacă nu aveți de gând să faceți autostrăzile Moldovei, în principal și cu prioritate A8 (Ungheni-Iași-Târgu Mureș) și A7 (Suceava-Focșani-Ploiești/Dumbrava), dacă vreți doar să faceți promisiuni pe care să nu le onorați, ați putea să ne spuneți direct. Ne puteți comunica asta și din sediul guvernului sau din sediul central de partid, nu e nevoie să bateți drumul până la Iași peste un an. Nu trebuie să le vindeți moldovenilor promisiuni frumos ambalate, dar lipsite de conținut.
Domnule Orban, acordați mai multă atenție Moldovei, nu subordonați interesul unei întregi regiuni intereselor de partid, nu impuneți teme doar potrivit mizelor electorale ocazionale. În particular, ați putea fi mai atent la intermediarii locali, la micii baroni care au singur interes: să-și păstreze ori să-și crească puterea și să se branșeze la resursele publice în beneficiul lor și al propriului grup. L-ați recunoscut în cele din urmă pe Vogoride? Ei bine, vă este în preajmă. Și încă multiplicat. Este adevărat că este acolo și ceva amestec de Dinu Păturică. Nu mă îndoiesc că lecțiile de literatură vi le-ați făcut la fel de bine ca și pe cele de istorie, așa că nu insist.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

… despre viralizarea tampirii in masa – adevarata pandemie

Publicat

in

De

… citesc si ma crucesc. Ma uit la televizor si ma crucesc. Ma crucesc si ma-ntreb: cam cat de repede se poate extinde tampirea in masa? Mai repede decat putea oricine anticipa. De cand a izbucnit “pandemia mortala” cu noul coronavirus in China, o lume intreaga a intrat in panica. Omenirea s-a isterizat. Nu mai conteaza ce media outlet folosesti, toata lumea vorbeste numai despre noua apocalipsa. De gripa. Un nou virus, necunoscut, ameninta soarta omenirii! In China au fost puse in carantina, practic “inchise”, cateva orase, primul fiind Wuhan, unde a inceput epidemia. Pardon, pandemia. Un oras mai mare decat jumatate din Romania, de 11 milioane de locuitori. Incercati sa va imaginati costurile – economice, psihice, etc. Sunt chemati experti, se dau sfaturi, se pun masti, se inchid aeroporturi, oamenii asalteaza spitalele, se sta la coada, se moare la coada pentru ca se sta la coada, lumea se calca-n picioare pentru un loc in fata la medic, medicii mor de epuizare, in China se construieste un nou spital in doar cateva zile, americanii trimit un avion special pentru a-i scoate din” infernul Wuhan” pe cei 200 si ceva de conationali, bursele sufera, s.a.m.d..

Se pierd miliarde de dolari. Si, mai grav, se pierde bunul simt. La nivel planetar.

Ce e de fapt, noul virus? O varianta pana acum necunoscuta de virus gripal. La fel cum a fost SARS sau MARS, care, la randul lor, au creat panica mondiala. De ce? Nu e prea clar. Ca suna bine sa fii putintel apocaliptic. Stirile apocaliptice se vand, pentru ca avem cu totii nevoie de putina adrenalina, iar in afara sfarsitului lumii nu ne mai poate impresiona nimic. De gripa se mai moare, daca sistemul imunitar e slabit, suferi de alte afectiuni, sau apar complicatii. Asta, de cand lumea.

Si-acum cateva fapte. Pana acum, in China au murit 41 de persoane. In China traiesc aproximativ 1,4 miliarde. Iar orasul Wuhan are, cum spuneam, 11 milioane. Anul trecut, in Romania, au murit de gripa “clasica” 34 de persoane. Populatia Romaniei e sub 18 milioane. Faceti singuri calculele probabilitatilor. Mao Zedong trebuie ca se distreaza in mormant. 41 de morti n-ar merita nicio jumatate de falfaire de jumatate de pleoapa. Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea? Marele Salt Inainte (the Great Leap Forward) a ucis cam 30 de milioane de chinezi. Revolutia Culturala care i-a urmat, “doar” vreo 20 de milioane. Acum au murit 41. Foarte probabil, numarul va creste la cateva sute. La “pandemia” SARS au murit, pe tot globul, intr-un an, 774 de persoane, iar expertii apreciaza ca noul virus e mai putin agresiv decat SARS. In timpul Evului Mediu, intre 1347 si 1351, doar in Europa, au murit din cauza Ciumei Negre (Black Death) vreo 25 de milioane, iar populatia era vreo 10% fata de cea de acum. In zilele noastre, doar in Statele Unite, aproximativ 200 de persoane mor in fiecare an ucisi de catre … nevinovatele caprioare care sar in fata masinilor. 259 de persoane au murit anul trecut facandu-si selfies. De celor morti in accidente de masina sau de bicicleta nu mai vorbim. N-a intrat nimeni in panica, selfie-urile n-au fost interzise, nici masinile, nici bicicletele, iar caprioarele n-au fost eradicate.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

PITEȘTI

Câmpulung

Mioveni

În Trend