Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Marea Britanie își prezintă obiectivele pentru Brexit: scrisoare document către Consiliul European

Publicat

in

Premierul britanic Boris Johnson i-a trimis, luni, o scrisoare președintelui Consiliului European, Donald Tusk, în care propune o serie de modificări ale acordului Brexit, inclusiv înlocuirea mecanismului „backstop” pentru frontiera irlandeză cu „aranjamente alternative”, relatează Politico.eu.

Citește și: VIDEO Dăncilă, anunț BOMBĂ în timpul discuțiilor cu protestatarii din Iași – Parteneriat public – privat pentru autostrada Marii Uniri

Liderul de la Londra afirmă, în scrisoarea către oficialul european, că Uniunea Europeană ar trebui să ia în considerare o nouă soluție pentru frontiera irlandeză, alta decât soluția „backstop”, un mecanism care are drept scop să păstreze deschisă această graniță, dar care ar însemna că Marea Britanie ar trebui să rămână în uniunea vamală europeană până când sunt negociate „aranjamente alternative” prin care să se evite o frontieră strictă în Irlanda.

Boris Johnson a adăugat că Marea Britanie este dispusă să garanteze că nu va instala infrastructură și nu va efectua controale și verificări la frontiera între Irlanda și regiunea britanică Irlanda de Nord și speră că Uniunea Europeană va face la fel.

„Guvernul nu va instala infrastructură, verificări şi controale la frontiera dintre Irlanda de Nord şi Irlanda. Am accepta cu plăcere un angajament obligatoriu din punct de vedere legal în acest sens şi sperăm că UE va face la fel”, se arată în scrisoare trimisă lui Tusk.

„Propun ca (mecanismul) backstop să fie înlocuit cu un angajament de a pune în aplicare astfel de aranjamente, pe cât posibil înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, ca parte a viitoarelor relații”, a precizat liderul britanic.

Boris Johnson insistă că mecanismul backstop să fie înlocuit, afirmând că este incompatibil cu suveranitatea britanică și viitorul Marii Britanii în afara Blocului comunitar.

Boris Johnson a adoptat o abordare dură faţă de Uniunea Europeană, respingând Acordul Brexit elaborat de fostul Cabinet Theresa May cu Bruxellesul şi afirmând că Marea Britanie se va retrage din Blocul comunitar pe 31 octombrie 2019 cu sau fără un nou tratat.

La rândul său, Uniunea Europeană a refuzat renegocierea Acordului Brexit şi a avertizat că va introduce controale la frontiera cu Marea Britanie în cazul producerii unui Brexit fără acord.

Acordul Brexit elaborat de Guvernul Theresa May şi Bruxelles prevede reciprocitate în privinţa libertăţii de circulaţie, o perioadă de tranziţie post-Brexit, menţinerea Marii Britanii în uniunea vamală, un statut special al provinciei britanice Irlanda de Nord şi păstrarea aranjamentelor comerciale. Proiectul de acord este contestat de numeroşi politicieni britanici și a fost respins de trei ori de Parlamentul britanic. Mai mulţi membri ai fostului Guvern de la Londra au demisionat ca protest faţă de acordul pe tema Brexit negociat cu Uniunea Europeană. În contextul impasului politic, premierul Theresa May şi-a prezentat, de asemenea, demisia.

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

Ryde, după înfrângerea cu Rusia: „Mi s-a părut că s-a schimbat nivelul arbitrajului în a doua repriză”

Publicat

in

De

Antrenorul naţionalei de handbal feminin a României, Tomas Ryde, a declarat la finalul partidei cu Rusia, pierdută cu scorul de 18-27, că nivelul arbitrajului ”s-a schimbat” în repriza a doua şi că ”nu e ok deloc” când un joc se schimbă ”aşa”, scrie News.ro.

”Felicitări Rusiei şi antrenorului Martin Ambros. Au câştigat şi nu există niciun dubiu în privinţa victoriei. Au avut mai multă energie. Am jucat foarte bine în faţa Annei Sen şi a Vyakhirevei în prima repriză. Nu am jucat foarte bine în atac, dar a fost 10-10 şi aveam ceva speranţe că vom reuşi. Mi s-a părut că s-a schimbat nivelul arbitrajul în a doua repriză, au fost câteva situaţii în care nu s-au descurcat deloc, trebuie să o spun. Jucătoarele au şi ele problemele lor, am şi eu probleme cu felul în care antrenez, dar când un joc se schimbă aşa cum s-a întâmplat astăzi, nu este ok deloc”, a spus Ryde în conferinţa de presă de la finalul partidei, citat de Telekom Sport.

Meciul cu Rusia a fost arbitrat de cuplul argentinian Mariana Garcia şi Maria Ines Paolantoni.

Naţionala României a fost învinsă cu scorul de 27-18 (10-10) şi rămâne cu 0 puncte în grupa principală II, astfel că ratează orice şansă de a mai lupta pentru semifinale şi, implicit, pentru medalii.

În următoarele două meciuri, tricolorele vor întâlni Suedia (marţi, ora 13.30) şi Japonia (miercuri, ora 11.00).

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Așa-zisele elite*

Publicat

in

De

Mă leagă de Bogdan Suceavă câteva fire, dintre care unul vizibil – ne-am bătut pentru premiul Ziarului de Iași, el cu „Avalon”, eu cu „Jimmy”, dar ne-a învins pe-amândoi Radu Vancu („Transparența”) – și altul invizibil: cel mai bun prieten al meu a urmat un traseu (Gazeta Matematică, olimpiadele naționale de matematică, master în Europa, doctorat în America, profesorat universitar tot acolo) identic cu cel descris de Bogdan Suceavă în cartea lui. Citeam și mă frecam la ochi: domnule, nu cumva ăsta-și bate joc de mine?! Sigur, existau unele mici diferențe („cel mai bun prieten” n-a mai fost așa bun după ce s-a-nsurat cu soră-mea, care nu-l lăsa la bere: „Să nu te mai prind cu bețivul de frate-meu! Gata cu anturaju’!”), dar, în mare, romanul „Avalon” m-a făcut marț. M-a pus pe gînduri.

Și prin ceea ce spune, sigur, dar și prin ceea ce nu spune. E, în fond, povestea unui învingător. Da, un învingător într-o lume dură, foarte „care pe care”, măcar c-o vezi tot timpul zâmbind cu gura pînă la urechi; iar acest învingător pare tot timpul foarte singur, chiar și atunci – sau mai ales atunci – când iese la fotbal cu „băieții”, dar în singurătatea lui ascunde un necuvînt. „Elită”. Nicăieri nu apare în poveste, nu l-am găsit nici cu ochelarii pe nas. Dar!

Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea). Ne văicărim că n-am avut elite, că n-am avut un Havel („Am fost o generație lipsită de maeștri”, scrie undeva H.R.Patapievici), dar ne văicărim degeaba, pentru că România a avut elite, în sensul de mai sus. Hrana era o resursă, educația era o resursă, îngrijirea medicală era o resursă, sportul era o resursă, informația era iarăși o resursă – poate cea mai prețioasă dintre toate, cea care a contat pe termen lung. Imensa majoritate a oamenilor din țară nu avea acces la aceste resurse, iar lupta pentru a le obține implica un incredibil consum de timp și de energie; ceea ce înseamnă că cei care le aveau la-ndemână alcătuiau elita. Ca să mă fac înțeles, recurg la tehnica mea preferată, adică la exemplificare.

Cititorii acestei platforme aparțin, fie că vor, fie că nu, unei bule. Unei bule elitiste. Ca să citești articolele de aici trebuie să știi că platforma există (1), să știi să citești (2), să ai timp de lectură (3) și, cel mai important, să crezi că „te-alegi cu ceva” dacă le citești (4). Poate că primele trei condiții nu-s greu de îndeplinit, dar a patra este ucigașă; e vorba de faimosul WIFM (what’s in for me?) de care se împiedică toate entuziasmele cărturarilor. E vorba, deci, de o bulă urbană, educată sau auto-educată, dar neapărat urbană și neapărat în contact cu informația, mai mult, informația actualizată; la țară e altă lume, este altă planetă. Vorbesc serios.

Eu sunt de la țară. Ai mei erau de la țară. Am privit – și au privit – locuirea urbană ca pe ceva, cum să spun, dacă nu provizoriu, atunci categoric reversibil. La fel ca milioane de țărani urbanizați, și eu mi-am petrecut iernile „la bloc” mâncând cartofi aduși „de-acasă”, ca să evit cozile de la aprozar (revin imediat), iar ca să obțină acei cartofi, ziua unui țăran arată astfel: deșteptarea este la 4, munca începe cam pe la 5, la 11 se mănâncă din sufertaș, se doarme o oră undeva la umbră, apoi se mai muncește până pe la 6. Masa de seară se ia la 7, iar la orele 8 (20:00) tot satul intră la somn (uneori, tinerii mai stau „pe uliță”, dar sângele tinerilor e de foc). Nu există cărți. Singura tipăritură este ziarul „Scînteia”, la care toată lumea-i abonată din oficiu, și care se folosește la veceul din fundul curții, tăiată în dreptunghiuri frumoase, înfipte într-un cui ruginit. Toți oamenii au televizoare, așezate în camera bună, acoperite c-un mileu. Pe mileu șade un bibelou.

Cealaltă jumătate de viață e la bloc. Hrana se obține după lungi și istovitoare cozi, îngrijirea medicală este „universală și gratuită”, adică nu există (stomatoloaga de circumscripție mi-a scos două măsele perfect tratabile: „Cu ce să ți le tratez? N-avem materiale!”), educația e pe mâna unor profesori scârbiți, blazați și ciubucari, de la care capeți învățătura de căpetenie (să urăști școala în particular și autoritatea în general), iar informația reală se obține strict din revista „Pif” și din „surprizele” din guma de mestecat vândută de țigănci. În rest, mulțumim Partidului.

Alta era viața elitei. Limba franceză nu se învăța din Pif-uri. Hrana venea ea acasă, existau ore de înot, de tenis, de schi și de germană, exista spitalul Caritas și stabilimentele „cu circuit închis”. Mai presus de orice, elita „ieșea” – da, avea acest privilegiu. Sunt bucuros să explic termenul celor tineri, dacă mă întreabă…

Compromisul moral: ăsta a fost prețul. Nu au dreptate cei care spun că elita comunistă n-a plătit, că nu și-a achitat nota de plată, cel puțin prin urmași: „Nu scap nicăieri de voi. Sunteți peste tot. Sunteți ca buruienile”, spune un personaj din „Avalon”, într-un pasaj absolut memorabil, unde tema păcatului originar e rediscutată într-un mod, aș zice, cu totul original. Întrebare: did it pay off? A meritat?

Nu știu să răspund la această întrebare. Eu nu am primit o educație îngrijită și nimeni n-a făcut vreun compromis pentru mine, moral sau de altă natură. Dar întrebarea mi se adresează și mie: acum fac eu un compromis, unul mare, pentru a asigura fiicei mele o educație îngrijită. Sunteți obișnuiți cu exercițiul gîndirii, așa că și vouă vi se adresează întrebarea: merită? Faceți tot ce puteți pentru copiii voștri; știu. Vă certați cu profesorii, îi mutați de la o școală la alta, le plătiți ore de înot, de tenis, de schi și de germană, îi duceți la stomatolog pentru cea mai mică pată pe dințișori (și eu fac la fel, nu mă mândresc cu asta, dar nici nu mi-e rușine), le supravegheați lecturile și jocurile în rețea, îi luați cu voi în Toscana, la muzee (poate ați prefera să mergeți la țară, să faceți grătar cu Nășicu și s-o țineți patru zile numai pe căpșunică, dar vă sacrificați de dragul lor), iar, la limită, vă-ndesați țara-ntr-o valiză și plecați spre mai bine.

E ceva ce n-am spus. Cartea lui Bogdan Suceavă nu se numește doar „Avalon”, ci „Avalon. Secretele emigranților fericiți” și aici voiam să ajung. Emigrezi pentru tine sau pentru copilul tău? Cine-i emigrantul fericit? Tu sau el? Și care e secretul? „Să muncești pînă scuipi sânge”, spune personajul lui Bogdan Suceavă, iar acest răspuns standard al emigrantului e nemilos chestionat de autor, la sfârșitul narațiunii: ratarea, neizbînda, e acolo, e după colț, te așteaptă, ca pe milioane de alți emigranți. Ți-o asumi și pe-asta? Mi-o asum și pe-asta? Merită?

Ceea ce facem toți, noi toți din bulă, e să creștem o elită, nu o „așa-zisă elită”, ci chiar o elită (despre care postulăm, nu se știe de ce, că va avea acces la resurse. Să-i ajute bunul Dumnezeu…). Sună sforăitor? N-are decât să sune! Fiecare dintre noi face aceste eforturi cu presupunerea că cel mic / cea mică va deține, cândva, puterea, sau cel puțin o parte din putere, din puterea reală. Nu, nu libertate, nu doar libertate („Să-i fie bine lu’ ăsta micu’, să facă ce vrea el, nu să stea ca mine după toți tâmpiții”), ci putere. Să comande și să i se dea ascultare. Să decidă pentru alții, să controleze mersul lumii, s-o facă mai bună, măcar parțial. Ca să fii liber n-ai nevoie decât de o sumă de bani (mare sau mică, depinde de… facultăți!), însă accederea la „butoane” presupune mult mai mult de-atât. Am găsit cuvîntul potrivit într-un text de-al lui Cătălin Pavel: kalokagathia**.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

PITEȘTI

Câmpulung

Mioveni

În Trend