Asociația Magistraților din România (AMR), Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) și Asociația Procurorilor din România (APR) își exprimă dezacordul față de afirmațiile ministrului justiției, făcute în cadrul unei emisiuni de televiziune, duminică seara, cu privire la Secția pentru investigarea unor infracțiuni din justiție (SIIJ).

“Afirmațiile ministrului justiției sunt contrazise de realitatea bazată pe lege și documente, astfel cum demonstrăm prin argumentele ce urmează:

1. Susținerea că Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ) “a fost compromisă prin însuși actul de înființare” relevă, în primul rând, ignorarea, de către ministrul justiției, a Deciziei Curții Constituționale nr. 33/2018 prin care s-a statuat că SIIJ “constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor”.

De asemenea, afirmația ignoră faptul că nerespectarea deciziilor Curții Constituționale nu a constituit, nicidecum, o recomandare a Comisiei de la Veneția. Dimpotrivă, în răspunsul din iulie 2018 la scrisoarea Curții Constituționale a României, preşedintele Comisiei de la Veneţia a arătat că deciziile Curţii Constituţionale pot fi criticate, deoarece libertatea de exprimare este una dintre valorile fundamentale într-un stat democratic, dar deţinătorii funcţiilor publice trebuie să se abţină în criticile lor.

Criticile nerespectuoase şi apelurile publice la neexecutarea deciziilor Curţii sunt inadmisibile. Deciziile Curţilor Constituţionale sunt definitive şi obligatorii şi trebuie să fie implementate.

2. Afirmația “modul în care arhitectura ei – a SIIJ (n.n.) – a fost gândită este cumva străină de coerența piramidală a sistemului Ministerului Public, cu control ierarhic” este expres contrazisă de dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționarea SIIJ, a căror trecere cu vederea de către ministrul justiției este îngrijorătoare.

În art. 881 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 s-a prevăzut în mod clar că SIIJ se înființează și funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult, SIIJ este reglementată în Titlul III, Cap. II din Legea nr. 302/2004, care se referă la “Organizarea Ministerului Public” și are secțiuni privind Parchetul de pe lângă ÎCCJ, DIICOT, DNA, SIIJ, parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale, parchetele militare. În plus, art. 72 care prevede că “procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercită, direct sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor parchetelor” nu a fost nici modificat și nici abrogat.

De remarcat și faptul că în cazul DIICOT se prevede la fel ca în cazul SIIJ, și anume că funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 791 alin. 1). În cazul DNA, legiuitorul a fost mai darnic, stabilind că se organizează “ca structură autonomă” în cadrul Ministerului Public (art. 80 alin. 2).

Art. 882 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 statuează că SIIJ îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, preluând, așadar, principiul din art. 132 alin. 1 din Constituție. Este formularea în care acest text de lege se regăsește și în secțiunea privind DNA (art. 81 alin. 1). Să înțelegem, față de cele de mai sus, că și DNA a fost gândită și funcționează în afara coerenței piramidale a Ministerului Public?

Potrivit Avizului nr. 21/2018 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, structuri specializate de investigare a judecătorilor sunt chiar recomandat a fi înființate în anumite circumstanțe, avizul fiind fundamentat pe constatările și recomandările GRECO.

Prin urmare, este inexplicabil cum se pot pune sub semnul întrebării texte de lege “coerente”, bazate pe principii constituționale.

3. Afirmația privind “portița prin care se pot tergiversa diverse cauze prin simple plângeri împotriva magistraților”, ca semn că SIIJ “din start a fost compromisă” omite că asemenea “simple plângeri” au existat și există, nefiind o noutate, nici în cazul procurorilor SIIJ, nici în cazul procurorilor DNA, nici în cazul instanțelor sau parchetelor cu un număr mic de judecători/procurori, în acestea din urmă activitatea fiind aproape paralizată chiar și în lipsa plângerilor. Așteptam ca această realitate, sesizată de noi și de colegii noștri, de multe ori, aproape cu disperare, să îl preocupe, cu precădere, pe ministrul justiției.

În plus, conform art. 882 alin. 4 din Legea nr. 304/2004, numărul de posturi al SIIJ poate fi modificat, în funcţie de volumul de activitate, prin ordin al procurorului general al Parchetului ÎCCJ (încă o dovadă că ierarhia piramidală din cadrul Ministrului Public se aplică și la SIIJ).

4. Susținerea că SIIJ “a vizat și altceva, paralizarea acestui demers anticorupție, sub forma pierderii acelui avânt…” este, în primul rând, o observație cu titlu general, lipsită de temei. În al doilea rând, crearea SIIJ a fost determinată, pe de‐o parte, de structura administrativă deja existentă – Serviciul privind combaterea infracțiunilor din Justiție din cadrul DNA, înființat prin Ordinul procurorului șef al DNA nr. 10/31.01.2014, având competența de a investiga toate infracțiunile de corupție pretins a fi săvârșite de către judecători și procurori. Ulterior, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1.643/C din 15.05.2015 și ca urmare a avizului dat de Secția pentru procurori a CSM, a fost aprobat Regulamentul de ordine interioară al DNA, în care, la art. 4 alin. 2, se menționa explicit acest Serviciu.

Deci, Serviciul a fost înființat prin ordin nepublic al procurorului șef DNA, fără nicio consultare publică, fără motivare, fiind trecut discret prin colegiul de conducere al DNA, prin înscrierea sa fără alte explicații, ca ultim punct pe ordinea de zi. Mai mult, Serviciul a funcționat aproape 1 an și 4 luni fără să existe ordin al ministrului justiției care să îi prevadă existența.

Pe de altă parte, crearea SIIJ a fost determinată de necesitatea asigurării unor garanții suplimentare de independență a judecătorilor și procurorilor față de anchetele penale ce au constituit presiuni la adresa acestora, materializate prin: anchete ce au vizat exclusiv soluțiile magistraților; încălcarea în cadrul investigațiilor a secretului deliberării; multiple anchete lipsite de profesionalism finalizate prin clasări sau achitări, dar care au condus la suspendarea din funcții a judecătorilor/procurorilor vizați, inclusiv la nivel înalt: Procuror General, judecător CCR, membrii CSM, președinte de secție la ÎCCJ, fost judecător CEDO, judecători și procurori cu grad de curte de apel sau ÎCCJ.

Din 2014 și până la înființarea SIIJ, competența serviciului specializat din cadrul DNA cuprindea și infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorilor, infracțiuni ce au fost interpretate într‐un sens larg, împotriva independenței justiției, respectiv că elementul material al acestora îl reprezenta chiar pronunțarea hotărârii judecătorești sau soluția dată de procuror.

În al treilea rând, în legătură cu “avântul” luptei anticorupție, considerăm că redarea trunchiată a adevărului nu face decât să șubrezească independența justiției și poziția ministrului justiției, prin raportare la atribuția legală stabilită de art. 5 din Legea nr. 304/2004, privind buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public. În acest sens, observăm că ministrul justiției s-a exprimat în sensul că SIIJ nu a găsit altceva de făcut decât să investigheze ba oficiali care au imunitate diplomatică, ba magistrați care au protestat față de modificările din legile justiției. Oare așa să fie? SIIJ nu a făcut altceva decât să investigheze persoane cu imunitate diplomatică și magistrați care nu au fost de acord cu modificările la Legile Justiției? Avem date clare care confirmă această “exclusivitate” a SIIJ?

În schimb, referitor, de pildă, la afirmația din ultimul Raport tehnic MCV, și anume că “În mai 2019, secția a redeschis o anchetă într-un caz corupție vizând un judecător din cadrul CSM, pe care DNA o închisese în august 2018. Judecătorul în cauză a vorbit în repetate rânduri în mod public împotriva modificărilor aduse legilor justiției, inclusiv împotriva Secției speciale”, însuși Raportul a documentat, în contradicție cu cele ce mai sus, că nu SIIJ, ci Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus redeschiderea anchetei (urmăririi penale), pronunțând o hotărâre în acest sens.

Ministrul justiției nu a făcut nicio trimitere la aspectele referitoare la abuzurile în activitatea DNA, evidențiate în Raportul Inspecției Judiciare privind “Respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorităţii Judecătoreşti în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizând magistraţi sau în legătură cu acestea”, subiect în directă legătură cu motivele ce au determinat reglementarea legală a organizării şi funcţionării SIIJ. De asemenea, ministrul justiției nu a făcut vorbire despre faptul că, în şedinţa Plenului CSM din data de 15.10.2019, Raportul IJ a fost aprobat, CSM confirmând, astfel, conținutul acestuia.

Într-un comunicat de presă, postat pe site-ul MJ în luna noiembrie 2019, ministrul justiției a arătat că va analiza statisticile pe care le-a solicitat de la PICCJ și DNA privind numărul dosarelor instrumentate de SIIJ, respectiv DNA, în care au fost implicați magistrați. De asemenea, a subliniat că orice document de politici publice pe care ministerul l-ar putea emite în perioada următoare, va fi fundamentat pe baza unei analize riguroase a situației reale din teren. Ministerul Justiției își va fundamenta toate deciziile de politică publică, inclusiv cele privind politica penală dar și inițiativele legislative, pe baza datelor și cifrelor concrete, fără să fie influențat de percepțiile publice vehiculate pe o temă sau alta.

În mod regretabil, aceste afirmații nu s-au regăsit în declarațiile de duminică, 8.12.2019, deși în lipsa datelor relevante, concrete nu se poate face o analiză elocventă, reală a situației.

5. Prezentarea concluziilor/recomandărilor Comisiei de la Veneția ca fiind strict în sensul desființării SIIJ nu corespunde realității. Astfel, în Avizul nr. 940/2018, Comisia de la Veneția a salutat preocuparea legiuitorului de a asigura, în contextul noii secții propuse, garanții procedurale efective magistraților vizați. Totodată, Comisia a apreciat pozitiv în special de implicarea CSM în numirea procurorului șef al Secției, precum și a procurorilor din cadrul Secției, prin intermediul unui concurs de proiecte organizat de o comisie specială înființată în cadrul Consiliului, subliniind că participarea plenului este importantă întrucât Secția, deși va fi condusă de un procuror șef, va investiga atât procurori cât și judecători. Indicarea cu precizie în lege a criteriilor și a condițiilor procedurale pentru selectarea celor mai buni candidați asigură câteva garanții importante de calitate și de imparțialitate pentru numirile în această secție sensibilă.

Prin același aviz, Comisia de la Veneția nu a recomandat desființarea SIIJ, așa cum eronat se pretinde, ci “să regândească propunerea de înființare a unei structuri de parchet separate pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori (recurgerea la procurori specializați, combinată cu mecanisme procedurale de protecție efective, pare o alternativă adecvată în această privință)”, Comisia recomandând alternative care să asigure “mecanisme procedurale de protecție efective” ce nu au existat sub imperiul vechii legi, dispozițiile legale anterioare permițând anchetarea abuzivă a judecătorilor și procurorilor, cu efecte directe asupra independenței acestora, așa cum deja s-a dovedit că a făcut DNA.

În fine, referitor la avizele Comisiei de la Veneția, rapoartele GRECO și MCV, acceptarea unor premise și concluzii nereale, cuprinse în acestea, prezentate de noi cu bună-credință, în mod public și punctual, nu face decât să ne conducă înspre acțiuni care sunt în detrimentul independenței justiției și, în consecință, în detrimentul cetățenilor”, se arat comunicatl celor trei asociaţii, comunicat senat de jud. dr. Andreea Ciucă, preşedinte AMR, jud. Florica Roman, preşedinte AJADO, şi proc. Elena Iordache, preşedinte APR.