spalatorie haine Bucuresti | realizare site web

EXCLUSIV! Interviu CARGO – „Starea noastră, a tuturor românilor, este una în care ne simţim luaţi de proşti”

Facebook Twitter Google+
EXCLUSIV! Interviu CARGO – „Starea noastră, a tuturor românilor, este  una în care ne simţim luaţi de proşti”

cargo Una dintre cele mai îndrăgite trupe româneşti de rock, CARGO, va concerta în această seară, 11 august 2014, la Curtea de Argeş, în cadrul  Zilelor Municipiului, ocazie cu care redactorii ziarului PROFIT au stat de vorbă cu Adrian Igrişan, zis „Baciul”, solistul trupei.

Ce vi se pare că e specific, în bine şi în rău, în rockul ardelenesc bănăţean faţă de rockul din alte zone?

A.I: Nu cred că există un aspect rău în niciuna dintre zone, problemele noastre se leagă de faptul că ne dorim să fim ca ceilalţi de peste ocean şi atunci încercăm să imităm nişte americani care trăiesc altfel, au alt bioritm, au alte principii de viaţă, pe care noi nu le putem înţelege în profunzime. Şi-atunci, sunăm aşa, un fel de niciun fel. Dacă fiecare trupă ar rezona cu pământul pe care calcă, nu ar exista niciun aspect negativ, dacă, de exemplu,  bănăţenii ar cânta ca în Banat, pentru că sunt anumite aspecte care dau sarea şi piperul fiecărei zone.

Cum vă simţiţi, ca trupă, când ştiţi că, deşi au avut loc schimbări în componenţă, publicul vă iubeşte la fel sau poate mai mult?

A.I: Mă, ăsta-i cursul normal al vieţii, adică, aşa se întâmplă în viaţă. La noi a fost un caz fericit şi-i mulţumim lui Dumnezeu pentru chestia asta. În rest, nici nu prea am ce să comentez, doar să mă bucur şi să mulţumesc.

Cum vă explicaţi că trupele mari au rezistat şi rezistă, în timp ce trupele nou formate nu au consistenţă?

A.I: Înseamnă că principiul pe care se bazează ei şi motivul pentru care s-au apucat de cântat este altul decât al nostru. Eu m-am apucat de cântat ca să cânt. Faptul că eu cânt pe scenă, cum e aceasta de la Curtea de Argeş de exemplu,  poate să mă bucure în plus, dar pe mine mă bucură cântatul în sine. Eu mă simt bine pentru că vreau să cânt, pentru că prin cântat vreau să-mi exprim anumite emoţii. Înseamnă că celelalte trupe s-au apucat de cântat ca să aiba succes, nu ca să cânte, şi ăsta mi se pare un principiu greşit. Pe vremuri era doar la dance, acum am văzut că s-a transferat şi la rock. După 3 ani de cântat vor bani. Eu, după 5 ani, plăteam încă pentru scule, ca să cânt. Am studiat 20 şi ceva de ani tehnici vocale, pentru că asta mi-am dorit în viaţă şi pentru că iau chestia asta în serios, nu mă joc cu ea, nu-mi doresc să fac altceva, am renunţat la orice altceva pentru cântat. Nu-i o chestie extraordinară, aşa ar trebui să facă, cred, fiecare. Până la urmă ce-i mai important decât să faci ce-ţi place în viaţă şi să te bucuri în fiecare moment?E  chiar minunat!

Se zăreşte cea de-a 6-a dimensiune în planurile trupei Cargo?

A.I: Încă nu ştiu cum se va chema piesa nouă, probabil că o s-o lansăm în toamnă. De obicei, piesele noastre încep să trăiască puţin mai târziu, după câteva luni, nefiind promovate pe media clasică. Textele încep să se ştie după vreo 6 luni. Nu suntem toată ziua pe posturi, nu ne încadrăm în targetul posturilor de radio, dar,  uite, fără radio, fără nimic, suntem la voi acum şi cântăm, şi ne bucurăm. Nu contează până la urmă, dacă ai ceva de zis, zici, iar oameni sunt sensibili când ai ceva de zis. Ne-am propus să lansăm piese pe rând, pentru ca am avut o surpriza neplăcută ca după albumul 22, un album la care s-a lucrat 2 ani şi ceva, să vină oameni la noi să zică: bă, ce  prost suna discul. Când m-am uitat ce disc ascultau, am constat că aveau nişte MP3-uri făcute jalnic. Şi-am zis să lansăm pe net, să promovăm fiecare piesă în parte, şi-atunci dăm oamenilor piesa la calitatea pe care o vrem noi. Piesele se pot descărca într-un format necomprimat şi ca MP3, dar un MP3 aşa cum vrei noi să sune, la care să nu se piardă calitatea.

Despre ce-i vorba în următorul cântec?

A.I: Noi cântăm, în principiu, cam despre ce ne interesează în momentul respectiv, vis-a-vis de ce ni se întâmplă în perioadele respective. Cântăm despre tot ce ne înconjoară, ne lovim de aceleaşi probleme de care se lovesc oamenii în general. Probabil că nu va fi o piesa foarte drăgălaşă, pentru că starea noastră, a tuturor românilor, este una în care ne simţim luaţi de proşti.

Mai aveţi ţigări?

A.I: Da, avem ţigări pentru că ni se aruncă ţigările la concerte, şi-atunci avem pentru a doua, a treia, a patra zi, ni se aruncă pachete întregi. Cel mai tare e la Constanţa, vin oameni cu un pachet de ţigări pentru aruncat şi unul pentru fumat. Şi când începe „Nu mai am ţigări”, desfac pachetul şi aruncă cu ţigările. La un moment dat, toată scena era albă, erau, cred, zeci de pachete de ţigări. Nici piesa respectivă nu minte, pentru că aşa s-a şi întâmplat. Încerca Adi să scrie un text şi la un moment dat a rămas fără ţigări. Şi de nervi, scrie: nu mai am ţigări, şi zice: mama, ce fain, hai să cântăm. Aşa s-a născut „Nu mai am ţigări”. Nici măcar despre ţigări nu vrem să minţim, nici măcar despre prostioarele astea, pentru că mai avem nevoie să ne şi prostim, nu putem fi numai seriosi, mai şi suferim, mai suntem şi bucuroşi, cam aşa sunt şi piesele. Nu pot fi toate piesele serioase şi dure, pentru că avem şi alte laturi, suntem persoane complexe, ca toată lumea de altfel, şi de-asta cântăm despre tot felul de nebunii.

Câteva gânduri pentru publicul argeşean?

A.I: Eu zic să se bucure de viaţă, să nu mai fie supăraţi de ce nu au, să se bucure de ce au, pentru că fericirea, cred, este o stare interioară, doar alţii ne-au povestit că este o stare exterioară şi depinde de partea financiară şi, după cum se vede, sunt familii modeste care sunt fericite şi alţii cu o grămadă de bani care  se sinucid. Să trăiască intens, pentru că nu se ştie cât e de lungă viaţa şi e important să mori împăcat. Cam asta ar fi, şi să vină la concert, să ne distrăm. Aveţi un oraş maxim, l-am văzut astăzi, am fost şi pe Transfăgărăşan, minunat! Minunat!

Facebook Twitter Google+

Facebook Comments

Mai poti citi si....