spalatorie haine Bucuresti | realizare site web

EVENIMENT! Expoziţia „Corespondența poetului George Topîrceanu către soția sa Victoria”

Facebook Twitter Google+
EVENIMENT! Expoziţia „Corespondența poetului George Topîrceanu către soția sa Victoria”

În perioada aprilie 2019 – mai 2019, Secţia „Casa Memorială George Topârceanu, din cadrul Muzeului Municipal Câmpulung, găzduieşte o expoziţie ce cuprinde corespondența poetului George Topîrceanu către soția sa Victoria.
Colecţia cuprinde un număr de 20 scrisori, care au fost scrise de poet din Iași și București, în diverși ani, de la începutul căsătoriei până aproape la sfârșitul vieții poetului (1907-1934).
În toată corespondența lor sunt reflectate problemele familiale și sociale prin care a trecut familia Topîrceanu în acea perioadă.

 

***  Poetul George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul Elena Doamna, amândoi originari din părțile Sibiului. Începe școala primară la București între anii 1893 – 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava(1898 – 1906). În anul 1905, părinții împreună cu cei trei copii, Ralița, Gheorghe și Alexandrina, se mută la Nămăiești. Aceștia se instalează cu chirie în casa Victoriei Iuga, educatoare la grădinița din comună și-și deschid un atelier într-o casă din apropiere. Poetul petrecându-și vacanțele de vară aici, începe o frumoasă poveste de dragoste cu Victoria, care era mai mare cu patru ani decât el. Frumoasa Victoria Iuga l-a fascinat pe tânărul dornic de dragoste și a primit de la el numele „Dolor sau frumoasa cu ochii negri” și-i va deveni soție în anul 1912. Această dragoste însă, îi va aduce mai târziu multă tristețe, singurătate, nostalgie, stare sufletească care s-a reflectat în mare măsură în viața și opera sa literară.
Corespondența poetului cu Victoria începe încă din anul când se stabilește la Nămăiești, conștient de imposibilitatea iubirii pentru Victoria și pentru a evita indiscreția celor din jur, au început să comunice prin scrisori, iar primele scrisori au fost în limba franceză. După plecarea la București și apoi la Iași continuă să-i scrie despre problemele și greutățile prin care viața il poartă.
În anul 1906, din cauza greutăților materiale prin care trecea familia Topîrceanu, poetul va fi nevoit să se întrețină singur și pleacă la București, unde va avea diverse slujbe mărunte, pe bani puțini care de abia îi ajungeau pentru chirie și întreținere. Cu toate aceste greutăți materiale, reușea să trimită acasă părinților și Victoriei diverse sume de bani.
În perioada cât a stat la București, pentru a-și publica versurile a colaborat cu mai multe reviste literare: Duminica, Semănătorul, Viața literară, Viața românească, Neamul românesc literar, Minerva literară ilustrată sau Ramuri.
Deși a deținut funcții importante ca: subsecretar la revista Viața Românească – Iași, secretar de redacție, redactor șef la revista Viața Romănească, director al Teatrului Național din Chișinău, director al Teatrului Național din Iași, inspector al teatrelor din Moldova, inspector special teatral iar in anul 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. A fost printre cei mai citiți poeți, a dus tot timpul o viață grea, plină de lipsuri, ducând grija familiei și a părinților, surorilor și fraților. Era intr-o permanentă criză de bani din cauza pretențiilor exagerate ale soției, fiind nevoit sa-și schimbe de multe ori domiciliul (în cei 26 ani petrecuți la Iași și-a schimbat domiciliul de nouă ori), la început căuta locuința mobilată, apoi din ce în ce mai goală, pentru a se încadra în cheltuielile care de multe ori îi depășeau veniturile.

Facebook Twitter Google+

Facebook Comments

Mai poti citi si....