spalatorie haine Bucuresti | realizare site web

Cuvintele conteaza: Psihologia poporului roman este un text esentialist, chiar si fara o teorie esentialista

Facebook Twitter Google+
Textele de popularizare a stiintei sunt materie prima pentru gandurile cititorilor si pentru argumentele acestora, aducand autoritatea stiintei in discutiile cotidiene. Un text despre „cum sunt romanii” ofera cititorilor afirmatii ce vor functiona apoi ca justificari, in numele stiintei, pentru opinii politice sau chiar pentru judecarea unor indivizi ca fiind normali sau anormali. Articolul publicat de Daniel David in revista Sinteza poate sa nu provina din optiuni teoretice esentialiste, asa cum observa chiar autorul. Textul insusi este insa cat de poate de esentialist si functioneaza ca atare in reflectiile cititorilor observabile prin comentariile online, oferind descrieri cu aspect cert, factual si general, legitimare stiintifica si un mod clar de utilizare despre „cum sunt romanii” la suprafata si in profunzime.

Articolul publicat in revista Sinteza de colegul Daniel David  a starnit o dezbatere publica incinsa (David, 2015a). De exemplu, Raluca Pantazi scrie: „concluziile apartin unuia dintre cele mai importante studii din ultima suta de ani” (Pantazi, 2015); dimpotriva, Redactia CriticAtac denunta cercetarea ca un caz de „impostura intelectuala” (Redactia CriticAtac, 2015). Colegul Radu Umbres critica argumentatia (mai precis, lipsa trimiterilor la argumente empirice, acestea nefiind inca publicate), precum si termenii alesi de Daniel David – mai ales invocarea „poporului”, „psihologiei romanilor” si „profilului psihologic al romanilor” (Umbres, 2015).

Cuvintele conteaza. Ele sunt materia prima a gandurilor si argumentelor noastre. Astfel, chiar daca Daniel David observa, pe buna dreptate, ca optiunile sale teoretice nu sunt esentialiste, totusi textul sau este esentialist. O fraza de prevenire inserata fie la inceput, fie la sfarsit, nu compenseaza doua pagini scrise esentialist. De altfel, putem si sa numaram: Daniel David observa, in douazeci de cuvinte, ca „profilul psihologic al romanilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ”. Apoi urmeaza o mie si cincisprezece cuvinte in cele doua sectiuni care descriu cum sunt romanii atat la suprafata, cat si in profunzime.

Articolul publicat in Sinteza nu contine cifre, fiind un articol de popularizare supus exigentelor de simplificare ale redactiei. Totusi, prezentarea profilului contine o estimare numerica: „Intr-adevar, romanii au un nivel crescut de religiozitate si vad religia ca foarte importanta in viata lor (au incredere foarte mare in biserica). Desi sunt foarte increzatori in dezvoltarea stiintifica (ex. in dezvoltare tehnologiei; in universitati), daca stiinta s-ar ciocni cu religia, 50,2% dintre romani ar alege religia”. Cum se face ca acest 50,2% a fost ales de autor pentru a argumenta importanta religiei pentru romani? Zecimala ofera o precizie iluzorie, data fiind marja de eroare; oricum, rezulta ca o proportie foarte mare de romani ar alege stiinta sau sunt indecisi.  Este departe de a fi o estimare care sa justifice afirmatia „romanii (…) vad religia ca foarte importanta in viata lor”. Nu este locul sa discutam aici distributia religiozitatii in populatia Romaniei. Putem observa insa ca aceasta selectie a unicului procent din sectiunea „Cum suntem si de ce am ajuns asa” este un semn al lipsei oricarei importante acordate de Daniel David diferentelor intre tipurile de romani. Intr-adevar, exista articole stiintifice si de popularizare care invoca trasaturile dominante statistic si valorile medii ale unor populatii pentru a formula generalizari largi – dar existenta lor nu justifica un text compus exclusiv din generalizari privind romanii. Nu e musai sa repetam greselile altora.  Daca articolul din Sinteza ar fi inclus fie si cateva descrieri concrete ale variabilitatii populatiei Romaniei, de exemplu privind raspunsurile cele mai controversate, mesajul implicit al textului ar fi fost foarte diferit. Esentialismul textului (nu al teoriei) provine din aceasta absenta totala a oricarei ilustrari a diferentelor existente in populatia Romaniei.

Am aflat mai tarziu, din raspunsul oferit  de Daniel David, ca profilul psihologic al romanilor este realizat, cel putin partial, prin comparatia cu valorile medii ale respondentilor din Statele Unite (David, 2015b): „Simplu spus, pentru a intelege „cum sunt romanii” am comparat atribute psihologice ale romanilor (in esantioane reprezentative national si/sau de convenienta) cu cele ale altor popoare/culturi/tari, comparatia de referinta fiind cea cu SUA. Am ales SUA deoarece este unul din modele de referinta pentru democratiile lumii moderne, o tara la care ne raportam frecvent ca model”. Aceasta optiune privind calcularea profilului psihologic ca un profil relativ, prin comparatie, nu apare deloc in textul initial. De exemplu, aflam in Sinteza ca „O trasatura cardinala a romanilor este neincrederea in oameni”. Ar trebui sa citim aici ca „romanii au in medie mai putina incredere in oameni decat americanii”? Cele doua mesaje sunt foarte diferite. Comparatia face cat o mie de cuvinte.

Invocarea unor trasaturi de adancime este si mai tulburatoare. Daniel David observa: „Profilul psihologic de adancime, potentialul pe care il avem, este unul la nivelul altor tari/culturi moderne si democratice, astfel incat, prin prisma acestui profil, romanii sunt perfect integrabili in lumea moderna (UE, NATO, etc.).(…) Astfel, avem potential ridicat (ex. comparabil cu francezii si britanicii) pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare.” Rezulta oare de aici ca alte populatii nu sunt integrabile in lumea moderna si nu au potential ridicat pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare? Oare carei populatii ii lipsesc aceste trasaturi psihologice profunde? Din nou: indiferent de optiunile teoretice ale autorului, cuvintele scrise (si repetate) ivesc conexiuni cu discursurile esentialiste privind inegalitatea dintre popoare.

Ce ii lipseste articolului din Sinteza pentru a sustine o discutie constructiva despre diversele opinii, valori si actiuni tipice ale romanilor – inclusiv cele dominante? Pe scurt: ilustrarea convingatoare a diferentelor dintre romani – sau, si mai bine, creionarea unei tipologii a populatiei. Mediile sa ramana, daca asa e proiectul; sa ramana si comparatia cu Statele Unite, dar sa stim si noi. Este important mai ales sa fie evitat esentialismul textului (si al gandurilor cititorilor) prin invocarea clara, cu cateva exemple, a faptului ca multi romani sunt altfel decat… multi romani. 

Referinte

Cosima Rughiniș este profesoara universitara in Departamentul de Sociologie din Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti.

Facebook Twitter Google+

Facebook Comments