Acest continut nu poate fi copiat !
spalatorie haine Bucuresti | realizare site web

Dan Tudor, un actor-regizor de excepție

Facebook Twitter Google+
Dan Tudor, un actor-regizor de excepție

S-a tras cortina peste piesa de teatru ,,Amor în farmacie”, publicul a plecat acasă, iar scena a rămas pustie. Sala pustie păstrează încă hohotele de râs și zgomotul făcut de aplauzele ce nu mai conteneau să se oprească. După ce s-au schimbat, actorii revin pe scenă pentru a-și strânge recuzita. Merg spre regizorul și actorul, Dan Tudor, pentru a-i lua un scurt interviu. Obosit, calm pășea agale spre ieșire. Nu m-a refuzat.

Reporter: Cum vi s-a părut publicul argeșean, stimate Dan Tudor?

Dan Tudor: Un public cald, care știe să aprecieze un spectacol de calitate, să guste glume care uneori sunt sarcastice, dar sunt necesare, mai ales în societatea actuală. Nu este pentru prima dată când vin la Curtea de Argeș, am mai jucat pe această scenă, așa că mă pot numi ,,de-al casei”.

R: O, suntem onorați! Spuneți-mi, vă rog, piesa a avut mare succes, s-a jucat de multe ori cu casa închisă și totuși, o scurtă perioadă a stagnat. A fost interzisă?

D.T: (Râzând:) Nu, au trecut vremurile acelea! Uneori, este nevoie de o pauză, lumea se plictisește, știi vorba aia ,,mai bine să le fie dor de tine, decât să te înjure!”Am reluat spectacolele cu succes.

R: Deși dramaturgul este francez-Eugene Labiche-piesa este de actualitate și în țara noastră și cred că pe tot mapamondul. M-a impresionat în mod deosebit trecerea de la Goldoni, Moliere, la Shakespeare și chiar la dramaturgi moderni. Jocul domniei voastre este genial, ați îmbinat comedia cu pantomima ceea ce nu este la îndemâna oricui, ați reprezentat pentru toată lumea din sală deliciul piesei. De apreciat și jocul lui Dragoș Ionescu și al Lilianei Pană.

D.T: Este o piesă în care este satirizată o societate bolnavă, ai înțeles bine, nu se referă doar la societatea franceză sau românească, este universală.

R: Îi datorați mult lui Silviu Stănculescu, al cărui ,,ochi”v-a remarcat și v-a ajutat să ajungeți aici.

D.T: Într-adevăr, lui Silviu Stănculescu îi datorez întreaga mea carieră teatrală.

R: Unde mergeți acum?

D.T.: (după un moment de așteptare, spune cu greutate, pe un ton inconfundabil): La Pachița!!!

R: Într-adevăr, ați rămas în mintea publicului argeșean prin această expresie. Veți mai veni la Curtea de Argeș?

D.T. : Cu siguranță. Vin ori de câte ori sunt chemat.

R: Mulțumesc pentru amabilitaea de a-mi acorda acest scurt interviu!

D.T: Plăcerea este reciprocă!

Facebook Twitter Google+

Facebook Comments

Mai poti citi si....